Читать онлайн книгу "Calea Eroilor"

Calea Eroilor
Morgan Rice


Inelul VrДѓjitorului #1
INELUL VRĂJITORULUI are toate ingredientele pentru a deveni un succes imediat: uneltiri, contrauneltiri, mister, cavaleri curajoşi şi relaţii înfloritoare, pline de inimi zdrobite, decepţie şi trădare. Vă va delecta ore în şir şi va satisface cititorii de toate vârstele. Recomandată pentru biblioteca permanentă a tuturor cititorilor de ficţiune. Books and Movie Reviews, Roberto MattosBestsellerul numărul 1, cu peste 500 de recenzii de cinci stele pe Amazon! Lui Morgan Rice, autorul numărul 1 de bestselleruri, îi datorăm debutul unei geniale noi serii epice şi de fantastice. CALEA EROILOR (PRIMA CARTE DIN SERIA INELUL VRĂJITORULUI) se bazează pe eroica poveste a maturizării unui băiat special, de numai 14 ani, dintr-un sat neînsemnat de la periferia Regatului Inelului. Cel mai tânăr dintre patru fraţi, cel mai puţin îndrăgit de tatăl său, urât de fraţi, Thorgrin simte că este diferit de ceilalţi. Visează să devină un mare războinic, să se alăture oamenilor Regelui şi să apere Inelul de hoardele de creaturi de pe cealaltă parte a Canionului. Când atinge vârsta la care răspunde pentru faptele sale, iar tatăl său îi interzice să participe la selecţia pentru Legiunea Regală, refuză să se supună interdicţiei: pleacă pe cont propriu, hotărât să-şi croiască drum spre Curtea Regelui şi să fie luat în serios. Dar Curtea Regală este plină de propriile drame de familie, lupte pentru putere, ambiţii, gelozie, violenţă şi trădare. Regele MacGil trebuie să-şi aleagă un moştenitor dintre copiii săi, iar Sabia Destinului, sursa întregii lor puteri, este încă neatinsă, aşteptând ca cel Ales să sosească. Thorgrin vine ca un intrus şi luptă pentru a fi acceptat şi pentru a fi primit în Legiunea Regală. Thorgrin ajunge să descopere că are puteri misterioase pe care nu le înţelege, că are un dar special şi un destin aparte. În ciuda tuturor adversităţilor, se îndrăgosteşte de fiica regelui şi, în timp ce relaţia lor înfloreşte, descoperă că are rivali puternici. În timp ce se luptă să-şi înţeleagă puterile, vrăjitorul Regelui îl ia sub aripa sa şi îi vorbeşte despre o mamă pe care nu o cunoscuse, dintr-un tărâm îndepărtat, de dincolo de Canion, de dincolo chiar şi de Ţinutul Dragonilor. Înainte ca Thorgrin să se aventureze în afara Inelului şi să devină războinicul care îşi doreşte să fie, trebuie să-şi completeze pregătirea. Dar aceasta este întreruptă brusc, căci se trezeşte propulsat în centrul comploturilor regale şi al contrauneltirilor, care îi pot ameninţa dragostea şi îl pot doborî−şi întregul regat odată cu el. Cu modul sofisticat în care creează şi descrie lumi, CALEA EROILOR este o epopee despre prieteni şi îndrăgostiţi, despre rivali şi pretendenţi, despre cavaleri şi dragoni, intrigi şi conspiraţii politice, despre iniţiere, inimi zdrobite, decepţie, ambiţie şi trădare. Este o poveste despre onoare şi curaj, despre soartă şi destin, despre magie. Este o ficţiune care ne duce într-o lume pe care nu o vom uita niciodată şi care cucereşte oameni de toate vârstele şi sexele. Are 82 000 de cuvinte. NOTĂ: Ca răspuns la cererile cititorilor, cartea este acum editată profesional, iar această versiune are toate greşelile tipografice şi gramaticale corectate. Cărţile 3 – 14 din această serie sunt, de asemenea, disponibile acum! O fantezie plină de vervă, care ţese elemente de mister şi intrigă în firul naraţiunii. CALEA EROILOR spune totul despre curaj şi despre a avea un ţel în viaţă, care duce la evoluţie, maturitate şi excelenţă…Celor care caută aventuri fantastice consistente, protagoniştii, procedeele şi acţiunea le oferă un set substanţial de conflicte, care se concentrează pe evoluţia lui Thor, de la un copil visător la un tânăr cu şanse minime de supravieţuire…Este numai începutul din ceea ce promite a fi o serie epică destinată tinerilor. Midwest Book Review (D. Donovan, recenzent e-book) Încântătoarea fantezie epică a lui Rice [INELUL VRĂJITORULUI] prezintă trăsăturile clasice ale genului−un cadru bine conturat, inspirat de vechea Scoţie şi istoria acesteia, şi o subtilă înţelegere a intrigilor de la curte. – Kirkus Reviews





Morgan Rice

CALEA EROILOR Cartea 1 dinВ  INELUL VRД‚JITORULUI




Despre Morgan Rice

Morgan Rice este autoarea bestsellerurilor: MEMORIILE UNUI VAMPIR, o serie destinatДѓ tinerilor, cuprinzГўnd unsprezece cДѓrЕЈi (Еџi numДѓrДѓtoarea continuДѓ); seria TRILOGIAВ  SUPRAVIEЕўUIRII, un thriller postapocaliptic cuprinzГўnd douДѓ cДѓrЕЈiВ  (Еџi numДѓrДѓtoarea continuДѓ); Еџi INELUL VRД‚JITORULUI, cea mai bine vГўndutДѓ serie epicДѓ Еџi fantasticДѓ, cuprinzГўnd treisprezece cДѓrЕЈi (Еџi numДѓrДѓtoarea continuДѓ).



CДѓrЕЈile lui Morgan Rice sunt disponibile Г®n ediЕЈii audio Еџi tipДѓrite, iar traduceri ale acestora sunt acum disponibile Г®n germanДѓ, francezДѓ, italianДѓ, spaniolДѓ, portughezДѓ, japonezДѓ, chinezДѓ, suedezДѓ, olandezДѓ, turcДѓ, maghiarДѓ, cehДѓ Еџi slovacДѓ (urmГўnd a fi traduse Еџi Г®n alte limbi).



Morgan doreЕџte sДѓ vДѓ cunoascДѓ pДѓrerile, aЕџa cДѓ sunteЕЈi invitaЕЈi sДѓ accesaЕЈi www.morganricebooks.com (http://www.morganricebooks.com/), pentru a vДѓ Г®nscrie Г®n lista de contacte e-mail, pentru a primi o carte gratuitДѓ, cadouri, pentru a descДѓrca gratuit aplicaЕЈia, pentru a afla ultimele noutДѓЕЈi, Г®n exclusivitate, pentru a vДѓ conecta prin Facebook Еџi Twitter Еџi pentru a pДѓstra legДѓtura!



ReferinЕЈe critice в”Ђ Morgan Rice

„INELUL VRĂJITORULUI” are toate ingredientele pentru a deveni un succes imediat: uneltiri, contrauneltiri, mister, cavaleri curajoşi şi relaţii înfloritoare, pline de inimi zdrobite, decepţie şi trădare. Vă va delecta ore în şir şi va satisface cititorii de toate vârstele. Recomandată pentru biblioteca permanentă a tuturor cititorilor de ficţiune.”

–-Books and Movie Reviews, Roberto Mattos



„Rice reuşeşte să vă atragă în poveste încă de la început, utilizând descrieri de o calitate extraordinară, care transcend simpla prezentare a cadrului…Scrisă frumos şi extrem de uşor de citit.”

–Black Lagoon Reviews (despre Transformată)



“O poveste ideală pentru tinerii cititori. Morgan Rice reuşeşte să ţeasă o intrigă interesantă…Proaspătă şi unică. Seria se concentrează asupra unei fete… o fată extraordinară!…Uşor de citit, dar cu un ritm foarte alert… A se citi cu acordul părinţilor.”

–-The Romance Reviews (despre Transformată)



“Mi-a captat atenţia de la început până la sfârşit şi n-am mai putut s-o las din mână…Această poveste este o aventură extraordinară, cu un ritm alert, plină de acţiune chiar de la început. Nu te plictiseşti nicio clipă.”

–-Paranormal Romance Guild (despre Transformată)



“Plină până la refuz de acţiune, idilă, aventură şi suspans. Puneţi mâna pe această carte şi vă veţi îndrăgosti încă o dată.”

–-vampirebooksite.com (despre Transformată)



“O intrigă extraordinară, este tocmai genul de carte pe care nu vă va fi uşor să o lăsaţi din mână în timpul nopţii. Sfârşitul este de un suspans atât de spectaculos, încât vă veţi dori imediat să cumpăraţi următoarea carte, doar pentru a vedea ce se întâmplă.”

–-The Dallas Examiner (despre Iubită)



“O carte care rivalizează cu AMURG şi JURNALELE VAMPIRILOR şi pe care vă veţi dori să continuaţi să o citiţi până la ultima pagină! Dacă vă plac poveştile cu aventuri, dragoste şi vampiri, această carte este ceea ce vă trebuie!”

–-Vampirebooksite.com (despre Transformată)



“Morgan Rice se dovedeşte, din nou, o povestitoare extrem de talentată…Acest lucru atrage o gamă largă de cititori, inclusiv pe fanii mai tineri ai genului de ficţiune/cu vampiri. Se încheie cu un neaşteptat suspans, care te lasă şocat.”

–-The Romance Reviews (despre Iubită)



CДѓrЕЈi de Morgan Rice




INELUL VRД‚JITORULUI


CALEA EROILOR (Cartea 1)


MARЕћUL REGILOR (Cartea 2)


SOARTA DRAGONILOR (Cartea 3)


STRIGД‚T DE ONOARE (Cartea 4)


JURД‚MГ‚NT DE GLORIE (Cartea 5)


ACTE DE BRAVURД‚ (Cartea 6)


RITUALUL SД‚BIILOR (Cartea 7)


CHEZД‚ЕћIA ARMELOR (Cartea 8)


UN CER DE VRД‚JI (Cartea 9)


O MARE DE SCUTURI (Cartea 10)


O DOMNIE DE OЕўEL (Cartea 11)


TД‚RГ‚MUL DE FOC (Cartea 12)


DOMNIA REGINELOR (Cartea 13)




TRILOGIA SUPRAVIEЕўUIRII


ARENA UNU: VГ‚NД‚TORII DE SCLAVI (Cartea 1)


ARENA DOI (Cartea 2)




MEMORIILE UNUI VAMPIR


TRANSFORMATД‚ (Cartea 1)


IUBITД‚ (Cartea 2)


TRД‚DATД‚ (Cartea 3)


PREDESTINATД‚ (Cartea 4)


DORITД‚ (Cartea 5)


LOGODITД‚ (Cartea 6)


PROMISД‚ (Cartea 7)


GД‚SITД‚ (Cartea 8)


REГЋNVIATД‚ (Cartea 9)


RГ‚VNITД‚ (Cartea 10)


SORTITД‚ (Cartea 11)












AscultaЕЈi (http://www.amazon.com/Quest-Heroes-Book-Sorcerers-Ring/dp/B00F9VJRXG/ref=la_B004KYW5SW_1_13_title_0_main?s=books&ie=UTF8&qid=1379619328&sr=1-13) seria INELUL VRД‚JITORULUI Г®n format carte audio!




Acum disponibilДѓ pe:




Amazon (http://www.amazon.com/Quest-Heroes-Book-Sorcerers-Ring/dp/B00F9VJRXG/ref=la_B004KYW5SW_1_13_title_0_main?s=books&ie=UTF8&qid=1379619328&sr=1-13)


Audible (http://www.audible.com/pd/Sci-Fi-Fantasy/A-Quest-of-Heroes-Audiobook/B00F9DZV3Y/ref=sr_1_3?qid=1379619215&sr=1-3)


iTunes (https://itunes.apple.com/us/audiobook/quest-heroes-book-1-in-sorcerers/id710447409)


Copyright ©  Morgan Rice 2014



Toate drepturile rezervate. Cu excepЕЈia cazurilor permise de Legea Drepturilor de Autor din 1976,В  din SUA, nicio parte din aceastДѓ publicaЕЈie nu poate fi reprodusДѓ, distribuitДѓ sau transmisДѓ Г®n orice formДѓ sau prin orice mijloace sau stocatДѓ Г®ntr-un sistem de baze de date sau de recuperare, fДѓrДѓ acordul prealabil al autorului.



Acest e-book este licenЕЈiat numai pentru uzul dumneavoastrДѓ personal. Acest e-book nu poate fi revГўndut sau cedat altor persoane. DacДѓ v-aЕЈi dori sДѓ Г®mpДѓrЕЈiЕЈi acest e-book cu o altДѓ persoanДѓ, vДѓ rugДѓm sДѓ achiziИ›ionaИ›i cГўte un exemplar suplimentar pentru fiecare destinatar. DacДѓ citiЕЈi acest e-book Еџi nu l-aЕЈi cumpДѓrat, sau nu a fost achiziЕЈionat numai pentru uzul dumneavoastrДѓ, atunci vДѓ rugДѓm sДѓ Г®l returnaЕЈi Еџi sДѓ achiziЕЈionaЕЈi o copie proprie. VДѓ mulЕЈumim cДѓ respectaЕЈi munca dificilДѓ a acestui autor.



Aceasta este o operДѓ de ficЕЈiune. Numele, personajele, afacerile, organizaЕЈiile, locurile, evenimentele Еџi incidentele sunt fie produsul imaginaЕЈiei autorului sau sunt utilizate ficЕЈional. Orice asemДѓnare cu persoane reale, Г®n viaЕЈДѓ sau decedate, este o simplДѓ coincidenЕЈДѓ.



Imagine supracopertДѓ copyright RazoomGame, utilizatДѓ sub licenЕЈДѓ de la Shutterstock.com.








„Capul încoronat nu ştie ce e tihna.”

    —William Shakespeare
В В В В Henric al IV-lea, ParteaВ  a II-a






CAPITOLUL UNU


BДѓiatul stДѓtea pe cea mai Г®naltДѓ mДѓgurДѓ a ЕЈinuturilor joase din Regatul de Apus al Inelelor, privind cДѓtre nord, observГўnd primul dintre sorii care tocmai rДѓsДѓreau. PГўnДѓ departe, atГўt cГўt putea vedea cu ochii, se Г®ntindeau unduitoare coline verzi, coborГўnd Еџi ridicГўndu-se, ca niЕџte cocoaЕџe de cДѓmilДѓ, Г®ntr-un Еџir de vДѓi Еџi culmi. Razele roЕџiatice ale primului soare strДѓpungeau ceaЕЈa dimineЕЈii, fДѓcГўnd-o sДѓ strДѓluceascДѓ, dГўndu-i o aurДѓ magicДѓ, ce se potrivea cu starea de spirit a bДѓiatului. Rareori se trezea atГўt de devreme sau se aventura atГўt de departe de casДѓ Еџi niciodatДѓ nu urcase aceastДѓ culme, Еџtiind cДѓ ar fi atras astfel asupra-i mГўnia tatДѓlui sДѓu. Dar Г®n aceastДѓ zi nu-i pДѓsa. ГЋn aceastДѓ zi, ignorase miile de reguli Еџi corvezi cu care-l nДѓpДѓstuiserДѓ, Г®n cei paisprezece ani, ai sДѓi. Pentru cДѓ aceastДѓ zi era diferitДѓ. Era ziua Г®n care Г®Еџi Г®ntГўlnea destinul.

BДѓiatul, Thorgrin din clanul McLeod, din Provincia SudicДѓ a Regatului de Apus, cunoscut simplu, de toЕЈi cei pe care-i plДѓcea, ca Thor, cel mai tГўnДѓr dintre cei patru fraЕЈi, ultimul Г®n preferinЕЈele tatДѓlui sДѓu, stДѓtuse treaz toatДѓ noaptea, Г®n aЕџteptarea acestei zile. TresДѓrise Еџi se perpelise, cu ochii Г®nceЕЈoЕџaЕЈi de somn, aЕџteptГўnd, pregДѓtit sДѓ Г®ntГўmpine rДѓsДѓritul primului soare. CДѓci o zi ca aceasta sosea o datДѓ la cГўЕЈiva ani Еџi, dacДѓ ar fi pierdut-o, ar fi rДѓmas captiv Г®n satul acesta, sortit sДѓ aibДѓ grijДѓ de turma tatДѓlui sДѓu pentru tot restul vieЕЈii.

Ziua RecrutДѓrii. Era singura zi Г®n care armata regelui cutreiera provinciile Еџi alegea cu grijДѓ voluntari pentru Legiunea RegalДѓ. Thor nu visase la nimic altceva de cГўnd venise pe lume. Pentru el, viaЕЈa Г®nsemna un singur lucru: sДѓ se alДѓture Cavalerilor de Argint, forЕЈa de elitДѓ a regelui, echipaЕЈi cu cele mai elegante armuri Еџi cu cele mai alese arme din cГўte existau Г®n cele douДѓ regate. Ећi nu puteai deveni unul dintre aceЕџtia, dacДѓ nu fДѓceai parte mai Г®ntГўi din Legiune, regimentul de scutieri cu vГўrste cuprinse Г®ntre paisprezece Еџi nouДѓsprezece ani. Iar dacДѓ nu erai fiul unui nobil sau al unui rДѓzboinic vestit, nu aveai cum sДѓ te alДѓturi altfel Legiunii.

Ziua RecrutДѓrii era o excepЕЈie, un prilej rar, o datДѓ la cГўЕЈiva ani, cГўnd Legiunea se Г®mpuЕЈina simЕЈitor, iar oamenii regelui cutreierau ЕЈinutul Г®n cДѓutare de noi recruЕЈi. ToatДѓ lumea Еџtia cДѓ puЕЈini oameni de rГўnd erau aleЕџi Еџi cДѓ puЕЈini dintre aceЕџtia rДѓmГўneau Г®n Legiune.

Thor scruta orizontul, atent la cea mai micДѓ miЕџcare. Ећtia cДѓ pe acest drum, singurul cДѓtre satul sДѓu, vor trece Cavalerii de Argint Еџi voia sДѓ fie cel dintГўi care sДѓ-i zДѓreascДѓ. ГЋn jurul sДѓu, turma de oi behДѓia nerДѓbdДѓtoare, Г®ndemnГўndu-l sДѓ o coboare spre pДѓЕџunea cu iarbДѓ mai grasДѓ de la poalele mДѓgurii. ГЋncercДѓ sДѓ ignore zgomotul Еџi duhoarea. Trebuia sДѓ se concentreze.

Ceea ce Г®l ajutase sДѓ Г®ndure totul, toЕЈi aceЕџti ani Г®n care avusese Г®n grijДѓ turmele, Г®n care fusese lacheul tatДѓlui sДѓu Еџi al fraЕЈilor mai mari, el, cel mai neglijat Еџi mai Г®mpovДѓrat dintre toЕЈi, fusese gГўndul cДѓ Г®ntr-o zi va pleca de aici. ГЋntr-o bunДѓ zi, cГўnd Cavalerii de Argint vor sosi, Г®i va surprinde pe toЕЈi cei care Г®l dispreЕЈuiserДѓ Еџi va fi ales. Dintr-o miЕџcare grabnicДѓ, se va urca Г®ntr-una dintre cДѓruЕЈele lor Еџi Г®Еџi va lua rДѓmas bun de la toate acestea.

Tatăl lui Thor, fără îndoială, nu-l crezuse vreodată un candidat serios pentru Legiune—de fapt, nu-l crezuse vreodată un candidat serios pentru ceva. În schimb, îşi dedicase dragostea şi atenţia celor trei fraţi mai mari ai lui Thor. Cel mai mare avea nouăsprezece ani, ceilalţi doi erau doar cu un an mai mici unul faţă de celălalt, iar Thor era cu trei ani mai tânăr decât ultimul dintre aceştia. Poate pentru că erau apropiaţi ca vârstă sau poate pentru că semănau între ei şi nu aduceau deloc cu Thor, cei trei erau mereu împreună, abia băgând de seamă că Thor există.

Mai rău, ei erau mai înalţi, mai voinici şi mai puternici decât el, iar Thor, deşi ştia că nu e scund, se simţea mic alături de ei, îşi simţea fragile picioarele musculoase, în comparaţie cu stâlpii de stejar ai acestora. Iar tatăl său nu făcuse nimic pentru a schimba acest lucru—care părea că-i place grozav—lăsându-l pe Thor să aibă grijă de turme sau să ascută armele, în timp ce fraţii săi erau lăsaţi să le mânuiască.

Lucrul acesta nu fusese spus niciodatДѓ pe faЕЈДѓ, dar Г®ntotdeauna fusese de la sine Г®nЕЈeles cДѓ Thor Г®Еџi va petrece viaЕЈa Г®n umbra fraЕЈilor sДѓi, silit sДѓ-i vadДѓ pe aceЕџtia Г®nfДѓptuind lucruri mДѓreЕЈe. Destinul sДѓu, dacДѓ ar fi fost dupДѓ tatДѓl Еџi fraЕЈii sДѓi, ar fi fost sДѓ rДѓmГўnДѓ acolo, Г®nghiЕЈit de acel sat, Еџi sДѓ-Еџi ajute familia.

Şi mai rău era că Thor băgase de seamă că fraţii săi se simţeau, inexplicabil, ameninţaţi de el, poate chiar îl urau. Thor vedea asta în fiecare privire, în fiecare gest al lor. Nu înţelegea cum, dar trezise ceva în ei, un soi de teamă sau de invidie. Poate pentru că era diferit, nu arăta şi nu vorbea ca ei; nici măcar nu se îmbrăca la fel, căci tatăl său păstra tot ce era mai bun pentru aceştia – veşmintele de stofă pluşată, vopsite în purpuriu sau stacojiu, armele aurite—în timp ce Thor purta cele mai grosolane zdrenţe.

Cu toate acestea, Thor se descurca cu ce avea, găsind modalitatea de a face hainele să i se potrivească, legându-şi tunica, în jurul taliei, cu o cingătoare, iar  acum că venise vara, îşi tăia mânecile pentru a-şi răcori braţele musculoase. Îşi potrivise cămaşa cu o pereche de pantaloni grosolani din in—singura pe care o avea—şi o pereche de cizme din piele de cea mai slabă calitate, legate cu şireturi pe gambe. Nu erau făcute din aceeaşi piele ca încălţămintea fraţilor săi, dar le putea purta. Avea îmbrăcămintea tipică a unui păstor, dar nu şi purtarea acestuia.

Thor era Г®nalt Еџi slab, cu fДѓlci puternice Еџi bДѓrbie nobilДѓ, cu ochi cenuЕџii, arДѓtГўnd ca un rДѓzboinic pribeag. PДѓrul sДѓu drept, castaniu, Г®i cДѓdea Г®n valuri, pe lГўngДѓ urechi, iar Г®napoia pletelor, ochii Г®i luceau ca plevuЕџca Г®n luminДѓ.

ГЋn vreme ce fraЕЈii lui Thor vor fi lДѓsaЕЈi sДѓ doarmДѓ Г®n aceastДѓ dimineaЕЈДѓ, vor primi o masДѓ copioasДѓ Еџi vor fi trimiЕџi la selecЕЈie cu cele mai bune arme Еџi binecuvГўntarea tatДѓlui, lui nu i se va Г®ngДѓdui sДѓ participe. ГЋncercase o datДѓ sДѓ discute cu tatДѓl sДѓu despre asta, dar nu reuЕџise. TatДѓl a Г®ncheiat repede discuЕЈia, iar el nu a mai Г®ncercat sДѓ o reia vreodatДѓ. Pur Еџi simplu nu era drept. Thor era hotДѓrГўt sДѓ refuze destinul pe care i-l plДѓnuise tatДѓl sДѓu.

La primul semn al caravanei regale, va alerga acasДѓ, Г®Еџi va Г®nfrunta tatДѓl Еџi, cДѓ-i va plДѓcea sau nu, se va prezenta oamenilor regelui. Va participa la selecЕЈie alДѓturi de ceilalЕЈi. TatДѓl sДѓu nu-l va putea Г®mpiedica. GГўndindu-se la asta, simЕЈi un nod Г®n stomac.

Primul soare se Г®nДѓlЕЈase, iar atunci cГўnd cel de-al doilea, verde ca menta, Г®ncepu sДѓ rДѓsarДѓ, adДѓugГўnd un strat de luminДѓ cerului purpuriu, Thor Г®i zДѓri. I se zbГўrli tot pДѓrul Еџi sДѓri Г®n picioare ca ars. Departe, la orizont, se zДѓrea conturul unei cДѓruЕЈe trase de cai, ridicГўnd praful drumului cu roЕЈile sale. CГўnd o altДѓ cДѓruЕЈДѓ Г®Еџi fДѓcu apariЕЈia,В  inima Г®ncepu sДѓ-i batДѓ mai repede; apoi apДѓru alta. Chiar Еџi de aici, carele aurii strДѓluceau Г®n lumina sorilor ca spinДѓrile argintii ale unor peЕџti sДѓrind din apДѓ.

ГЋn clipa Г®n care numДѓrДѓ cea de-a douДѓsprezecea cДѓruЕЈДѓ, nu mai fu Г®n stare sДѓ aЕџtepte. Cu inima zvГўcnindu-i Г®n piept, uitГўnd de turmДѓ pentru prima datДѓ Г®n viaЕЈДѓ, Thor se Г®ntoarse Еџi coborГ® dealulВ  poticnindu-se, hotДѓrГўt sДѓ nu se dea Г®n lДѓturi de la nimic pГўnДѓ cГўnd nu se va face cunoscut.


*

ГЋn timp ce cobora alergГўnd printre copaci, fДѓrДѓ a-i pДѓsa de zgГўrieturile provocate de ramuri, Thor se opri o clipДѓ pentru a-Еџi trage rДѓsuflarea. Ajunse Г®ntr-un luminiЕџ Еџi Г®Еџi vДѓzu satul Г®ntinzГўndu-se Г®n vale: o aЕџezare adormitДѓ, cu o poveste a sa, cu case de lut alb, cu acoperiЕџuri de paie. Doar cГўteva zeci de familii trДѓiau Г®n aceste case. Fumul se ridica din hornuri, pentru cДѓ cei mai mulЕЈi se treziserДѓ devreme Еџi Г®Еџi pregДѓteau masa de dimineaЕЈДѓ.

Era un loc idilic, destul de departe—la o zi călare de Curtea regelui—pentru a descuraja călătorii să ajungă aici. Era doar unul dintre satele de fermieri de la marginea Inelului, o simplă rotiţă în angrenajul Regatului de Apus.

Ajuns la capДѓtul drumului, Thor dДѓdu nДѓvalДѓ Г®n piaЕЈa satului, ridicГўnd praful pe unde trecea. GДѓinile Еџi cГўinii fugeau din calea lui, iar o bДѓtrГўnДѓ, ghemuitДѓ Г®n faЕЈa casei sale, Г®naintea unui cazan cu apДѓ Г®n clocot, ЕџuierДѓ dupДѓ el. "Mai Г®ncet, bДѓiete!", ЕЈipДѓ aceasta, Г®n timp ce el trecu Г®n fugДѓ pe lГўngДѓ ea, Г®mprДѓЕџtiindu-i praf peste foc.

Dar Thor nu ar fi Г®ncetinit, nici pentru ea, nici pentru oricine altcineva. O luДѓ pe o uliЕЈДѓ dosnicДѓ, apoi pe alta, cotind cГўnd la stГўnga, cГўnd la dreapta, pe drumul pe care Г®l Еџtia pe de rost, pГўnДѓ ajunse acasДѓ.

Era o locuinЕЈДѓ micДѓ, greu de descris, cu nimic diferitДѓ de toate celelalte, cu pereЕЈi de lut alb Еџi acoperiЕџ colЕЈuros de paie. La fel ca Г®n cele mai multe case, singura odaie fusese Г®mpДѓrЕЈitДѓ, tatДѓl dormind Г®ntr-o parte a ei, iar fraЕЈii, Г®n cealaltДѓ; spre deosebire de cele mai multe locuinЕЈe, casa avea un coteЕЈ de gДѓini Г®n spate, iar Thor fusese exilat sДѓ doarmДѓ acolo.

La Г®nceput, Thor dormise cu fraЕЈii sДѓi, dar, Г®n timp, aceЕџtia crescuserДѓ, deveniserДѓ mai rДѓutДѓcioЕџi Еџi mai egoiЕџti Еџi nu-l mai primiserДѓ lГўngДѓ ei. Thor suferise la Г®nceput, dar acum Г®i plДѓcea locul sДѓu, preferГўnd sДѓ se ЕЈinДѓ departe de ei. Asta confirma ceea ce Thor deja Еџtia, anume cДѓ era un proscris Г®n propria familie.

Thor alergДѓ spre uЕџa din faЕЈДѓ Еџi nДѓvДѓli Г®nДѓuntru fДѓrДѓ sДѓ se opreascДѓ.

„Tată!”, strigă el, gâfâind. „Cavalerii de Argint! Vin!”

TatДѓl Еџi cei trei fraЕЈi luau micul dejun, deja Г®mbrДѓcaЕЈi cu cele mai bune haine. La cuvintele lui, sДѓrirДѓ de pe scaune Еџi ЕЈГўЕџnirДѓ pe lГўngДѓ el, Г®nghiontindu-l, Г®n timp ce se repezeau afarДѓ, Г®n drum.

Thor Г®i urmДѓ Еџi se oprirДѓ toЕЈi scrutГўnd orizontul.

„Nu văd niciunul”, zise Drake, cel mai mare dintre fraţi, cu vocea lui profundă. Cu cei mai largi umeri, cu părul tuns scurt, ca al fraţilor săi, cu ochii căprui şi buzele subţiri, dezaprobatoare, el se uită încruntat la Thor, ca de obicei.

„Nici eu”, a repetat Dross, doar cu un an mai mic decât Drake, ţinându-i mereu partea.

„Vin!”, ripostă Thor. „Jur!”

TatДѓl se Г®ntoarse spre el Еџi Г®l luДѓ de umeri cu asprime.

„De unde ai putea şti tu?”, întrebă el.

„I-am văzut.”

„Cum? De unde?”

Thor ezitДѓ; fusese prins. TatДѓl Еџtia, desigur, cДѓ singurul loc din care Thor ar fi putut sДѓ-i vadДѓ era cel de pe culmea mДѓgurii. Acum, Thor nu Еџtia cum sДѓ rДѓspundДѓ.

„Eu … am fost pe culme…”

„Cu turma? Ştii că nu trebuie să meargă atât de departe.”

„Dar astăzi a fost altceva. Trebuia să văd.”

TatДѓl Г®Еџi coborГ® Г®ncruntat privirea.

„Du-te de îndată înăuntru, adu săbiile fraţilor tăi şi lustruieşte-le tecile, astfel încât să arate cât mai bine, înainte să ajungă aici oamenii regelui.”

TerminГўnd cu el, tatДѓl se Г®ntoarse cДѓtre fraЕЈii sДѓi, care stДѓteau toЕЈi Г®n drum, uitГўndu-se cu mare bДѓgare de seamДѓ.

„Crezi că ne vor alege?” întrebă Durs, cel mai tânăr dintre cei trei, cu trei ani mai mare decât Thor.

„Ar fi o prostie să nu”, spuse tatăl său. „Nu prea au oameni anul acesta. Selecţia a fost slabă, altfel nu s-ar mai fi obosit să vină. Staţi drepţi, voi trei, cu bărbia sus şi pieptul în afară. Nu-i priviţi drept în ochi, dar nu vă uitaţi nici într-o parte. Fiţi tari şi încrezători. Nu arătaţi nicio slăbiciune. Dacă vrei să fii în Legiunea Regală, trebuie să te porţi de parcă ai face deja parte din ea.”

„Da, tată”, răspunseră cei trei într-un glas, ocupându-şi locurile.

TatДѓl se Г®ntoarse Еџi-i aruncДѓ lui Thor o privire asprДѓ.

„De ce eşti încă aici?” întrebă. „Treci înăuntru.”

Thor stДѓtea acolo, cu inima Г®ndoitДѓ. N-ar fi vrut sДѓ nu-Еџi asculte tatДѓl, dar trebuia sДѓ-i vorbeascДѓ. Inima Г®i bДѓtea puternic Г®n timp ce Г®ncerca sДѓ ia o hotДѓrГўre. Decise cДѓ ar fi mai bine sДѓ-l asculte, sДѓ aducДѓ sДѓbiile Еџi abia apoi sДѓ-l Г®nfrunte. SДѓ-l ignore de-a dreptul n-ar fi bine.

Thor se repezi Г®n casДѓ, ieЕџi prin spate Еџi intrДѓ Г®n Еџopronul cu arme. GДѓsi cele trei sДѓbii ale fraЕЈilor sДѓi, toate frumos ornate, cu mГўnere din argint de calitate superioarДѓ, daruri preЕЈioase pentru care tatДѓl lui trudise ani Г®n Еџir. Le Г®nЕџfДѓcДѓ pe toate trei, surprins ca Г®ntotdeauna de greutatea lor, Еџi se Г®ntoarse Г®n fugДѓ cu ele.

AlergДѓ spre fraЕЈii sДѓi, le Г®nmГўnДѓ sДѓbiile, apoi se Г®ntoarse cДѓtre tatДѓl sДѓu.

„Cum, nu sunt lustruite?” spuse Drake.

TatДѓl se Г®ntoarse spre el dezaprobator, dar, Г®nainte sДѓ poatДѓ spune ceva, Thor i se adresДѓ:

„Tată, te rog! Trebuie să-ţi vorbesc !”

„Ţi-am spus să le lustruieşti…”

„Te rog, tată!”

Tatăl îl fixă furios, ezitând. Probabil văzuse seriozitatea pe chipul lui Thor, pentru că, în cele din urmă, spuse: „Ei bine?”

„Vreau să ţii seama şi de mine. Alături de ceilalţi. Pentru Legiune.”

Hohotele fraЕЈilor se auzirДѓ Г®napoia sa, fДѓcГўndu-l sДѓ se Г®nroЕџeascДѓ.

Dar tatДѓl sДѓu nu rГўdea; dimpotrivДѓ, Г®ncruntarea i se accentuДѓ.

„Tu?”

Thor scuturДѓ viguros din cap.

„Am paisprezece ani. Pot fi ales.”

„Limita este de paisprezece ani”, spuse Drake, cu dispreţ, peste umăr. „Dacă te-ar lua, ai fi cel mai tânăr. Crezi că te-ar alege pe tine în locul unuia ca mine, cu cinci ani mai mare?”

„Eşti obraznic”, spuse Durs. „Întotdeauna ai fost.”

Thor se Г®ntoarse spre ei.

„Nu v-am întrebat pe voi”, spuse el.

Se Г®ntoarse cДѓtre tatДѓl sДѓu, care privea Г®ncruntat.

„Tată, te rog”, spuse. „Dă-mi o şansă. Asta-i tot ce-ţi cer. Ştiu că sunt tânăr, dar, în timp, voi arăta ce pot.”

TatДѓl clДѓtinДѓ din cap.

„Tu nu eşti un luptător, băiete. Nu eşti ca fraţii tăi. Eşti păstor. Viaţa ta e aici. Cu mine. Îţi vei face îndatoririle şi le vei face bine. Unii nu ar trebui să-şi dorească prea mult. Acceptă-ţi viaţa şi învaţă s-o iubeşti.”

Thor simЕЈi cum i se rupe inima cГўnd Г®Еџi vДѓzu visul spulberat.

Nu, gГўndi. Nu poate fi aЕџa.

„Dar, tată…”

„Tăcere!” strigă el, iar strigătul lui ascuţit tăie aerul. „Destul cu tine. Iată-i că vin. Dă-te din drum şi poartă-te bine cât timp sunt aici.”

TatДѓl sДѓu Г®naintДѓ Еџi cu o mГўnДѓ Г®l Г®mpinse deoparte, de parcДѓ ar fi fost un obiect pe care prefera sДѓ nu-l vadДѓ. ГЋmpunse cu palma lui cДѓrnoasДѓ pieptul lui Thor.

Se auzi un huruit puternic, iar oamenii locului se revДѓrsarДѓ din case, cДѓptuЕџind strДѓzile. Un nor crescГўnd de praf anunЕЈДѓ convoiul Еџi, cГўteva clipe mai tГўrziu, sosi o duzinДѓ de cДѓruЕЈe trase de cai, ce fДѓceau un zgomot ca de tunet.

IntrarДѓ Г®n oraЕџ, precum o armatДѓ neaЕџteptatДѓ, oprindu-se Г®n apropierea casei lui Thor. Caii lor tropotirДѓ Г®n loc, fornДѓind. Trecu ceva vreme pГўnДѓ se risipi norul de praf Еџi Thor Г®ncercДѓ, neliniЕџtit, sДѓ tragДѓ cu ochiul la armurile Еџi armele lor. Nu mai fusese niciodatДѓ atГўt de aproape de Cavalerii de Argint, iar inima Г®iВ  bДѓtea tot mai tare.

OЕџteanul din fruntea convoiului descДѓlecДѓ. IatДѓ-l aici, Г®n carne Еџi oase, unul dintre adevДѓraЕЈii cavaleri de argint, acoperit cu o strДѓlucitoare cДѓmaЕџДѓ de zale, cu o spadДѓ lungДѓ agДѓЕЈatДѓ de centurДѓ. PДѓrea a avea Г®ntre treizeci Еџi patruzeci de ani, un bДѓrbat adevДѓrat, cu o barbДѓ nerasДѓ de cГўteva zile, cu cicatrici pe obraz Еџi cu un nas strГўmbat Г®n bДѓtДѓlie. Era cel mai Г®nsemnat om pe care-l vДѓzuse Thor vreodatДѓ, de douДѓ ori mai voinic decГўt ceilalЕЈi, cu o Г®nfДѓЕЈiЕџare care arДѓta cДѓ el era comandantul.

OЕџteanul sДѓri pe drumul prДѓfuit, cu pintenii zornДѓind Г®n timp ce se apropia de grupul de bДѓieЕЈi aliniaЕЈi.

Pretutindeni în sat, zeci de băieţi stăteau în poziţie de drepţi, sperând. Dacă s-ar fi alăturat Cavalerilor de Argint, ar fi avut o viaţă de onoare şi luptă, de renume şi glorie – dar şi pământuri, titluri şi bogăţii. Ar fi avut cea mai bună mireasă, cele mai alese terenuri, o viaţă glorioasă. Ar fi fost o onoare pentru familie, iar intrarea în Legiune era primul pas.

Thor studia căruţele mari, aurii şi se gândea că n-ar putea lua atât de mulţi recruţi. Regatul era întins şi aveau multe oraşe de vizitat. Înghiţi în sec, înţelegând că şansele sale erau chiar mai mici decât crezuse. Ar trebui să înlăture toţi aceşti băieţi – mulţi dintre ei vajnici luptători – dar şi pe cei trei fraţi ai săi. Fu cuprins de un sentiment de slăbiciune.

Abia mai putea respira, Г®n timp ce oЕџteanul Г®nainta Г®n liniЕџte, cercetГўnd rГўndurile aspiranЕЈilor. ГЋncepu din partea Г®ndepДѓrtatДѓ a strДѓzii, apoi se Г®ntoarse Г®ncet. Thor Г®i cunoЕџtea pe toЕЈi ceilalЕЈi bДѓieЕЈi, desigur. Ећtia, de asemenea, cДѓ unii Г®Еџi doreau, Г®n tainДѓ, sДѓ nu fie aleЕџi, chiar dacДѓ familiile lor Г®Еџi doreau sДѓ-i trimitДѓ de-acasДѓ. Se temeau; n-ar fi fost oЕџteni buni.

Thor era indignat. SimЕЈea cДѓ meritДѓ sДѓ fie ales la fel ca oricare dintre ei. Faptul cДѓ fraЕЈii sДѓi erau mai mari Еџi mai puternici nu Г®nsemna cДѓ el nu avea dreptul sДѓ se prezinte Еџi sДѓ fie ales. SimЕЈeaВ  o urДѓ arzДѓtoare pentru tatДѓl sДѓu Еџi aproape Г®Еџi ieЕџi din fire cГўnd oЕџteanul se apropie.

OЕџteanul se opri, pentru prima datДѓ, Г®n faЕЈa fraЕЈilor sДѓi. ГЋi mДѓsurДѓ cu privirea de sus pГўnДѓ jos Еџi pДѓru impresionat. ГЋntinse mГўna, Г®nЕџfДѓcДѓ una dintre teci Еџi trase cu putere, ca Еџi cum ar fi vrut sДѓ verifice cГўt este de solidДѓ.

SchiЕЈДѓ un zГўmbet.

„Nu ţi-ai folosit încă sabia în luptă, nu-i aşa?” îl întrebă pe Drake.

Thor Г®l vДѓzu pe Drake neliniЕџtit pentru prima datДѓ Г®n viaЕЈДѓ. Drake Г®nghiЕЈi Г®n sec.

„Nu, Domnia Ta. Dar am folosit-o de multe ori în antrenamente şi sper să…”

„În antrenamente!”

OЕџteanul rГўse Г®n hohote Еџi se Г®ntoarse cДѓtre ceilalЕЈi, care i se alДѓturarДѓ, rГўzГўnd lui Drake Г®n faЕЈДѓ.

Drake roşi puternic. Era prima oară când Thor îl vedea pe Drake stânjenit—de obicei, Drake era cel care-i făcea pe ceilalţi să se simtă stânjeniţi.

„Ei bine, atunci am să le spun duşmanilor noştri să se teamă de tine—tu, care te antrenezi cu sabia!”

Grupul de oЕџteni rГўse din nou.

Apoi oЕџteanul se Г®ntoarse cДѓtre ceilalЕЈi fraЕЈi ai lui Thor.

“Băieţii aceştia sunt din acelaşi neam,” spuse el, frecându-şi bărbia nerasă. „Asta nu e rău. Sunteţi toţi de mărimea potrivită. Neîncercaţi, totuşi. Veţi avea nevoie de mult antrenament pentru a reuşi.”

FДѓcu o pauzДѓ.

„Cred că le-am putea găsi loc.”

ClДѓtinДѓ din cap cДѓtre cДѓruЕЈa din spate.

„Urcaţi, urcaţi repede. Înainte să mă răzgândesc.”

Cei trei fraЕЈi ai lui Thor alergarДѓ spre cДѓruЕЈДѓ, radioЕџi. Thor observДѓ cДѓ Еџi tatДѓl sДѓu radia.

Dar se simЕЈea abДѓtut Г®n timp ce Г®Еџi urmДѓrea fraЕЈii Г®ndepДѓrtГўndu-se.

OЕџteanul se Г®ntoarse Еџi se Г®ndreptДѓ cДѓtre urmДѓtoarea locuinЕЈДѓ. Thor nu mai putea Г®ndura.

„Sire!” strigă Thor.

TatДѓl sДѓu se uitДѓ urГўt la el, dar lui Thor nu-i mai pДѓsa.

OЕџteanul se opri cu spatele la el Еџi se Г®ntoarse Г®ncet.

Thor fДѓcu doi paЕџi Г®n faЕЈДѓ, cu inima bДѓtГўnd Еџi cu pieptul scos Г®nainte cГўt de mult putea.

„Pe mine nu m-aţi luat în considerare, sire”, spuse el.

OЕџteanul tresДѓri Еџi-l mДѓsurДѓ pe Thor cu privirea, ca Еџi cum acesta ar fi fost o glumДѓ.

„N-am făcut-o?” întrebă el şi izbucni în râs. Oamenii lui izbucniră, de asemenea, în râs. Dar lui Thor nu-i păsa. Acesta era momentul lui. Era acum ori niciodată.

„Vreau să mă alătur Legiunii!” spuse Thor.

OЕџteanul pДѓЕџi cДѓtre Thor.

„Acum?”

PДѓrea cДѓ se amuzДѓ.

„Şi ai împlinit măcar paisprezece ani?”

„Da, Sire. Acum două săptămâni.”

„Acum două săptămâni!”

BДѓrbatul rГўdea Г®n hohote, la fel Еџi bДѓrbaЕЈii din spatele sДѓu.

„În acest caz, duşmanii noştri ar tremura cu siguranţă la vederea ta.”

Thor ardea de umilinЕЈДѓ. Trebuia sДѓ facДѓ ceva. Nu putea sДѓ lase lucrurile sДѓ se sfГўrЕџeascДѓ aЕџa.

Oşteanul dădu să plece—dar Thor nu putea îngădui asta.

Făcu un pas înainte şi strigă: „Sire! Faceţi o greşeală!”

Un suflu de groazДѓ se rДѓspГўndi prin mulЕЈime, Г®n timp ce oЕџteanul se opri din nou Еџi se Г®ntoarse Г®ncet. Acum era Г®ncruntat.

„Băiat prost”, zise tatăl său, prinzându-l pe Thor de umăr, „du-te în casă!”

„Nu mă voi duce!” strigă Thor, scuturându-se de strânsoarea tatălui său.

OЕџteanul pДѓЕџi spre Thor Еџi tatДѓl sДѓu se retrase.

„Cunoşti pedeapsa pentru insultarea unui cavaler de argint?” îl repezi oşteanul.

Inima lui Thor bДѓtea cu tДѓrie, dar Еџtia cДѓ nu mai putea da Г®napoi.

„Vă rugăm să-l iertaţi, Sire”, spuse tatăl său. „E un copil şi…”

"Eu nu vorbesc cu tine", spuse oЕџteanul. Cu o privire nimicitoare, Г®l forЕЈДѓ pe tatДѓl lui Thor sДѓ se Г®ndepДѓrteze.

OЕџteanul se Г®ntoarse cДѓtre Thor.

„Răspunde-mi!”, strigă el.

Thor Г®nghiЕЈi Г®n sec, incapabil sДѓ vorbeascДѓ. Lucrurile nu mergeau aЕџa cum Г®Еџi imaginase.

„Să insulţi un cavaler de argint înseamnă să-l insulţi pe însuşi Regele”, spuse Thor cu sfială, recitând ceea ce învăţase pe de rost.

„Da”, zise oşteanul. „Ceea ce înseamnă că-ţi pot da patruzeci de lovituri de bici dacă doresc.”

„N-am vrut să insult pe nimeni, sire”, zise Thor. „Vreau doar să fiu ales. Vă rog. Am visat asta toată viaţa. Vă rog. Lăsaţi-mă să mă alătur Legiunii.”

OЕџteanul Г®l privi Еџi expresia i se Г®ndulci uЕџor.

“Eşti tânăr, băiete. Şi ai o inimă mândră. Dar nu eşti pregătit. Întoarce-te la noi când vei fi înţărcat.”

SpunГўnd acestea, se Г®ntoarse Еџi se Г®ndepДѓrtДѓ ca o furtunДѓ, abia aruncГўnd o privire celorlalЕЈi bДѓieЕЈi. UrcДѓ repede pe cal.

Thor, deznДѓdДѓjduit, urmДѓri convoiul care se puse Г®n miЕџcare; pe cГўt de repede sosiserДѓ, pe atГўt de repede plecau.

Ultimul lucru pe care Thor Г®l zДѓri era imaginea fraЕЈilor sДѓi, stГўnd Г®n spatele celei din urmДѓ cДѓruЕЈe, privindu-l dezaprobator Еџi batjocoritor. Se Г®ndreptau, sub ochii lui, spre o viaЕЈДѓ mai bunДѓ. Thor se simЕЈea murind pe dinДѓuntru.

Imediat ce entuziasmul din jur s-a stins, sДѓtenii se strecurarДѓ Г®napoi Г®n casele lor.

“Îţi dai seama cât de prost ai fost, băiat nesăbuit?” se răsti tatăl său, prinzându-l de umeri. “Îţi dai seama că ai fi putut nărui şansele fraţilor tăi?”

Thor Г®mpinse brutal mГўinile tatДѓlui sДѓu, dar tatДѓl se Г®ntinse Еџi-l lovi cu dosul palmei peste faЕЈДѓ. Thor simЕЈi o durere ascuЕЈitДѓ Еџi Г®Еџi privi fix tatДѓl. Pentru prima datДѓ, o parte din el ar fi vrut sДѓ-i Г®ntoarcДѓ lovitura. Dar se stДѓpГўni.

“Du-te, caută oile şi adu-le înapoi. Acum ! Iar când te întorci, să nu aştepţi mâncare de la mine. Nu vei mânca în seara asta şi te vei gândi la ce ai făcut.”

“Poate că nu mă voi întoarce deloc!” strigă Thor în timp ce se răsuci şi se îndepărtă repede, departe de casă, spre dealuri.

“Thor!” îl strigă tatăl. Câţiva săteni, care se aflau încă în drum, se opriseră şi priveau.

Thor iuЕЈi pasul, apoi Г®ncepu sДѓ alerge, dorind sДѓ plece cГўt mai departe de locul acela.

Abia observДѓ cДѓ plГўngea, cДѓ lacrimile Г®i inundau chipul, cДѓci toate visele Г®i fuseserДѓ spulberate.




CAPITOLUL DOI


Thor rДѓtДѓci ore Г®ntregi pe dealuri, Г®ntr-o continuДѓ agitaЕЈie, pГўnДѓ cГўnd se opri Г®n sfГўrЕџit pe un deal Еџi se aЕџezДѓ cu braЕЈele Г®ncruciЕџate peste picioare, privind orizontul. UrmДѓri carele dispДѓrГўnd Еџi privi norul de praf care dДѓinui ore Г®n Еџir dupДѓ aceea.

Nu vor mai reveni. Acum era sortit să rămână aici, în acest sat, ani la rând, aşteptând o altă şansă—dacă se vor mai întoarce vreodată. Dacă tatăl său îi va permite.

De-acum, vor fi numai el şi tatăl său, singuri în casă, şi sigur tatăl îşi va dezlănţui toată mânia asupra sa. Va continua să fie servitorul acestuia, vor trece anii şi va sfârşi prin a fi ca tatăl său, captiv aici, ducând o viaţă meschină de slugă—în timp ce fraţii săi îşi vor câştiga gloria şi renumele. Sângele îi fierbea de nedreptatea întregii situaţii. Nu aceasta era viaţa care îi fusese menită. Ştia asta.

Thor Г®Еџi stoarse creierul pentru a-Еџi da seama ce ar putea face ca sДѓ schimbe lucrurile. Dar nu gДѓsi nimic. Asta Г®i oferise viaЕЈa.

După ce stătu ore întregi, se ridică deprimat şi începu să urce dealurile care îi erau familiare, tot mai sus şi mai sus. Inevitabil, rătăci înapoi spre turmă, spre măgura cea înaltă. Pe măsură ce urca, primul soare cobora pe cer, iar al doilea îşi atingea apogeul, răspândind o tentă verzuie. Thor hoinări îndelung, scoţându-şi absent praştia de la brâu, cu pielea ei foarte uzată după atâţia ani de folosire. Băgă mâna în sacul legat la şold, îşi pipăi colecţia de pietre, una mai netedă decât cealaltă, culese din pâraie cu grijă. Câteodată, trăgea în păsări; alteori, în rozătoare. Era un obicei pe care-l dobândise de-a lungul timpului. La început, nu nimerea nimic; apoi, o dată, lovi o ţintă în mişcare. De atunci, îşi nimerea întotdeauna ţinta. Acum, trasul cu praştia devenise un obicei—şi îl ajuta să-şi elibereze o parte din furie. Erau fraţii săi în stare să taie cu sabia un buştean, dar  n-ar fi putut niciodată să lovească cu piatra o pasăre în zbor.

Thor puse absent o piatrДѓ Г®n praЕџtie, se lДѓsДѓ pe spate Еџi trase cu toatДѓ forЕЈa, imaginГўndu-Еџi cДѓ o aruncДѓ Г®n tatДѓl sДѓu. Lovi o creangДѓ a unui copac Г®ndepДѓrtat, doborГўnd-o cu uЕџurinЕЈДѓ. OdatДѓ ce descoperise cДѓ putea, de fapt, sДѓ ucidДѓ animale Г®n miЕџcare, Г®ncetase sДѓ mai tragДѓ Г®n ele, temГўndu-se de propria-i forЕЈДѓ Еџi nedorind sДѓ facДѓ rДѓu nimДѓnui; acum, crengile erau ЕЈintele sale. Mai puЕЈin Г®n cazul Г®n care o vulpe Г®i urmДѓrea turma. ГЋn timp, Г®nvДѓЕЈaserДѓ sДѓ se ЕЈinДѓ deoparte, iar ca urmare, oile lui Thor erau cele mai bine pДѓzite din sat.

Thor se gГўndea la fraЕЈii sДѓi, supДѓrat, Г®ntrebГўndu-se pe unde erau ei acum. DupДѓ o zi de drum, vor ajunge la curtea regelui. El doar Г®Еџi putea imagina. ГЋi vДѓzu sosind cu mare alai, vДѓzu oamenii Г®mbrДѓcaЕЈi de sДѓrbДѓtoare Г®ntГўmpinГўndu-i. RДѓzboinicii Г®ntГўmpinГўndu-i. Cavalerii de Argint Г®ntГўmpinГўndu-i. Vor fi primiЕЈi Г®nДѓuntru, vor fi gДѓzduiЕЈi Г®n cazarma Legiunii, se vor antrena cu cele mai bune arme pe domeniile regelui. Fiecare dintre ei va fi numit scutier al unui cavaler faimos. ГЋntr-o zi, vor deveni ei Г®nЕџiЕџi cavaleri, vor avea caii lor, stema proprie Еџi propriul lor scutier. Vor lua parte la toate sДѓrbДѓtorile Еџi vor cina la masa regelui. Era o viaЕЈДѓ minunatДѓ. Ећi Г®i scДѓpase printre degete.

Thor se simЕЈea fizic rДѓu Еџi Г®ncerca sДѓ-Еџi alunge totul din minte. Dar nu putea. O parte ascunsДѓ a fiinЕЈei sale Г®i striga sДѓ nu renunЕЈe, Г®i spunea cДѓ are un destin mДѓreЕЈ. Nu Еџtia care era acesta, dar Еџtia cДѓ nu era aici. Se simЕЈea diferit, poate chiar special. Dar nimeni nu-l Г®nЕЈelegea. Ећi toЕЈi Г®l subestimau.

Thor ajunse pe cea mai Г®naltДѓ mДѓgurДѓ Еџi Г®Еџi zДѓri oile. Erau Г®ncДѓ adunate laolaltДѓ, aЕџa cum fuseserДѓ Г®nvДѓЕЈate, pДѓscГўnd mulЕЈumite orice fir de iarbДѓ puteau gДѓsi. Le numДѓrДѓ, uitГўndu-se dupДѓ petele roЕџii cu care le Г®nsemnase pe spate. ГЋngheЕЈДѓ cГўnd sfГўrЕџi numДѓrДѓtoarea. O oaie lipsea.

NumДѓrДѓ iar Еџi iar, nevenindu-i sДѓ creadДѓ: o oaie era pierdutДѓ.

Thor nu pierduse niciodatДѓ pГўnДѓ atunci o oaie, iar tatДѓl sДѓu nu-l va lДѓsa niciodatДѓ sДѓ uite acest lucru. Mai grav, Г®i era de nesuportat gГўndul cДѓ una dintre oile sale se pierduse, cДѓ era singurДѓ, vulnerabilДѓ Г®n sДѓlbДѓticie. Detesta sДѓ vadДѓ suferinЕЈa oricДѓrei creaturi nevinovate.

Thor se precipitДѓ spre vГўrful mДѓgurii Еџi scrutДѓ orizontul pГўnДѓ cГўnd o zДѓri, Г®n depДѓrtare, cГўteva dealuri mai Г®ncolo; oaia singuraticДѓ, cu semnul roЕџu pe spate. ГЋi pieri curajul cГўnd observДѓ cДѓ oaia nu numai cДѓ fugise, dar, dintre toate locurile, alesese sДѓ se Г®ndrepte spre apus, spre PДѓdurea ГЋntunecatДѓ.

Thor Г®nghiЕЈi Г®n sec. PДѓdurea ГЋntunecatДѓ era un loc interzis nu numai oilor, ci Еџi oamenilor. Era dincolo de hotarele satului Еџi, Г®ncДѓ de cГўnd Г®nvДѓЕЈase sДѓ meargДѓ, Еџtia cДѓ nu trebuie sДѓ se aventureze Г®ntr-acolo. Nu o fДѓcuse niciodatДѓ. SДѓ te duci Г®n acel loc, spunea legenda, cu desiЕџurile sale neumblate, pline de animale periculoase, Г®nsemna moarte sigurДѓ.

Thor se uitДѓ la cerul care se Г®ntuneca, frДѓmГўntГўndu-se. Nu putea renunЕЈa la oaia sa. Socoti cДѓ, dacДѓ s-ar miЕџca repede, s-ar putea Г®ntoarce la timp.

DupДѓ o ultimДѓ privire Г®napoi, se Г®ntoarse Еџi o rupse la fugДѓ spre vest, cДѓtre PДѓdurea ГЋntunecatДѓ, Г®n timp ce nori groЕџi se adunau pe cer. Se simЕЈea slДѓbit, dar picioarele pДѓreau a-i alerga singure. I se pДѓrea cДѓ nu mai existДѓ cale de Г®ntoarcere, nici dacДѓ Еџi-ar dori.

PДѓrea cДѓ nimerise Г®ntr-un coЕџmar.


*

Thor coborГ® grДѓbit Еџirul de dealuri fДѓrДѓ sДѓ se opreascДѓ, pГўnДѓ Г®n umbra deasДѓ a PДѓdurii ГЋntunecate. Urmele se sfГўrЕџeau acolo unde Г®ncepea pДѓdurea, iar el pДѓtrunse pe un teritoriu necunoscut, cДѓlcГўnd frunzele de varДѓ care Г®i foЕџneau sub picioare.

În clipa în care intră în pădure, fu înghiţit de întuneric, lumina neputând să treacă printre pinii falnici de deasupra. Era mai răcoare aici şi, de îndată ce depăşi marginea pădurii, fu străbătut de un fior. Nu era doar întunericul de vină sau frigul—era şi altceva. Nu putea spune ce. Avea senzaţia că… e urmărit.

Thor privi crengile bДѓtrГўne Еџi noduroase de deasupra, mai groase decГўt el, legДѓnГўndu-se Еџi trosnind sub adierea vГўntului. Abia fДѓcuse cincizeci de paЕџi Г®n pДѓdure cГўnd Г®ncepu sДѓ audДѓ zgomote ciudate de animale. Se Г®ntoarse Еџi abia mai putu vedea locul prin care intrase; i se pДѓrea deja cДѓ nu mai existДѓ cale de Г®ntoarcere. Ezita.

PДѓdurea ГЋntunecatДѓ se aflase Г®ntotdeauna la periferia satului Еџi la periferia conЕџtiinЕЈei lui Thor, ca ceva adГўnc Еџi misterios. Niciun pДѓstor care-Еџi pierduse vreodatДѓ o oaie Г®n pДѓdure nu Г®ndrДѓznise sДѓ se aventureze dupДѓ ea. Nici mДѓcar tatДѓl lui. PoveЕџtile despre acest loc erau prea sumbre Еџi dДѓinuiau de multДѓ vreme.

Dar aceastДѓ zi avea ceva aparte ce-l fДѓcu pe Thor sДѓ nu-i mai pese, Г®l fДѓcu sДѓ-Еџi lepede prudenЕЈa. O parte din el dorea sДѓ-Еџi depДѓЕџeascДѓ limitele, sДѓ ajungДѓ cГўt mai departe de casДѓ posibil Еџi sДѓ Г®ngДѓduie vieЕЈii sДѓ-l poarte oriunde voia.

Se aventurДѓ mai departe, apoi se opri, neЕџtiind Г®ncotro sДѓ se Г®ndrepte. ObservДѓ urme, crengi Г®ndoite pe unde trecuse probabil oaia sa Еџi se Г®ndreptДѓ Г®n acea direcЕЈie. DupДѓ un timp, se Г®ntoarse din nou.

Înainte de a fi trecut o oră, era iremediabil pierdut. Încercă să-şi amintească pe unde venise —dar nu mai era sigur. Un sentiment de nelinişte îl cuprinse, dar îşi spuse că singura cale de ieşire era înainte, aşa că îşi urmă drumul.

ГЋn depДѓrtare, Thor zДѓri o razДѓ de luminДѓ Еџi se Г®ndreptДѓ Г®ntr-acolo. Ajuns Г®n faЕЈa unui mic luminiЕџ, se opri la marginea acestuia de parcДѓ ar fi prins rДѓdДѓcini, nevenindu-i sДѓ-Еџi creadДѓ ochilor.

Stând acolo, cu spatele la Thor, îmbrăcat cu o mantie lungă de satin albastru, se afla un bărbat. Nu era un bărbat oarecare —Thor putea simţi asta de acolo. Părea deosebit. Poate un druid. Stătea înalt şi drept, cu capul acoperit de o glugă, complet nemişcat, de parcă nu-i păsa de nimic pe lume.

Thor nu Еџtia ce sДѓ facДѓ. Auzise despre druizi, dar nu Г®ntГўlnise niciodatДѓ unul. JudecГўnd dupДѓ semnele de pe mantia sa, ornamente de aur lucrate cu grijДѓ, nu era un simplu druid: acelea erau Г®nsemne regale. Ale CurЕЈii Regale. Thor nu putea sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ. Ce fДѓcea un druid regal acolo?

DupДѓ un timp care-i pДѓru o veЕџnicie, druidul se Г®ntoarse Г®ncet Еџi-l privi, iar Thor Г®i recunoscu chipul. I se tДѓie respiraЕЈia. Era una dintre cele mai cunoscute figuri din regat: druidul personal al regelui. Argon, consilierul regilor Regatului de Apus de secole. Ce fДѓcea aici, departe de curtea regalДѓ, Г®n inima PДѓdurii ГЋntunecate, era un mister. Thor se Г®ntrebДѓ dacДѓ nu cumva era rodul imaginaЕЈiei sale.

„Ochii nu te înşală”, spuse Argon, aţintindu-l cu privirea.

Vocea îi era profundă, ca din alte vremuri, de parcă ar fi fost a pădurii înseşi. Cu ochii săi mari, străvezii, părea a-l sfredeli pe Thor, măsurându-l. Thor simţea o energie intensă venind dinspre druid—de parcă ar fi stat în soare.

Thor Г®ngenunche imediat Еџi Г®Еџi Г®nclinДѓ capul.

„Domnia Voastră”, spuse el. „Îmi pare rău că v-am deranjat.”

Lipsa de respect faЕЈДѓ de un consilier al regelui putea Г®nsemna Г®nchisoarea sau pedeapsa cu moartea. Acest lucru era Г®ntipДѓrit Г®n mintea lui Thor de cГўnd se nДѓscuse.

„Ridică-te, copile”, zise Argon. „Dacă aş fi dorit să îngenunchezi, ţi-aş fi spus.”

Thor se ridicДѓ Г®ncetiЕџor Еџi-l privi. Argon fДѓcu cГўЕЈiva paЕџi spre el. Se opri Еџi-l privi fix, pГўnДѓ ce Thor Г®ncepu sДѓ se simtДѓ stГўnjenit.

„Ai ochii mamei tale”, zise Argon.

Thor fu surprins. Nu-Еџi cunoscuse niciodatДѓ mama Еџi nu Г®ntГўlnise niciodatДѓ pe cineva, cu excepЕЈia tatДѓlui sДѓu, care sДѓ o fi cunoscut. I se spusese cДѓ a murit aducГўndu-l pe lume, iar pentru aceasta Thor se simЕЈise Г®ntotdeauna oarecum vinovat. ГЋntotdeauna bДѓnuise cДѓ acesta era motivul pentru care era urГўt de ai sДѓi.

„Cred că mă luaţi drept altcineva”, răspunse Thor. Eu nu am mamă.

„Nu ai? întrebă Argon zâmbind. „Ai fost zămislit de un bărbat singur?”

„Am vrut să spun, sire, că mama a murit la naşterea mea. Cred că mă confundaţi.”

„Eşti Thorgrin din clanul McLeod. Cel mai tânăr dintre cei patru fraţi. Cel care nu a fost ales.”

Ochii lui Thor se deschiseră larg. Nu prea ştia ce să facă. Faptul că cineva atât de important ca Argon ştia cine e—era mai mult decât putea înţelege. Nu-şi imaginase niciodată că era cunoscut cuiva din afara satului său.

„De unde… ştiţi aceste lucruri?”

Argon Г®i zГўmbi, dar nu-i rДѓspunse.

Thor fu cuprins de curiozitate.

„Cum..” adăugă Thor, abia găsindu-şi cuvintele, „…cum de o cunoaşteţi pe mama? Aţi întâlnit-o? Cine era?”

Argon se Г®ntoarse Еџi plecДѓ.

„Întrebări pentru altă dată,” zise el.

Thor, confuz, Г®l urmДѓri plecГўnd. Fusese o Г®ntГўlnire nДѓucitoare Еџi misterioasДѓ Еџi totul se Г®ntГўmplase atГўt de repede. HotДѓrГ® cДѓ nu-l putea lДѓsa pe Argon sДѓ plece; se grДѓbi sДѓ-l urmeze.

„Ce faceţi pe-aici?” întrebă Thor, hotărât să-l prindă din urmă. Folosindu-şi toiagul, un obiect vechi de fildeş, Argon mergea neaşteptat de repede. „Mă aşteptaţi pe mine, nu-i aşa?”

„Pe cine altcineva?” întrebă Argon.

Thor se grДѓbi sДѓ-l urmeze prin pДѓdure, lДѓsГўnd luminiЕџul Г®n urmДѓ.

„Dar de ce pe mine? Cum de-aţi ştiut că voi fi aici? Ce doriţi de la mine?”

„Cam multe întrebări,” zise Argon. “Ai umplut văzduhul. Mai degrabă ar trebui să asculţi.”

Thor mergea dupДѓ el prin pДѓdurea deasДѓ, fДѓcГўnd tot posibilul sДѓ pДѓstreze tДѓcerea.

“Ai venit să-ţi cauţi oaia pierdută,” afirmă Argon. “Un efort nobil. Dar îţi pierzi vremea. Nu va supraviețui.”

Ochii lui Thor se deschiserДѓ larg.

“De unde ştiţi?”

“Cunosc lumi pe care nu le vei cunoaşte niciodată, băiete. Cel puţin, nu încă.”

Thor era tot mai uimit, Г®n timp ce iuЕЈea pasul pentru a-l prinde din urmДѓ.

„Nu vei asculta, totuşi. Este firea ta. Încăpăţânat. Ca maică-ta. Vei continua să-ţi cauţi oaia, hotărât s-o salvezi.”

Thor se Г®nroЕџi, cДѓci Argon Г®i citise gГўndurile.

„Eşti un băiat curajos”, adăugă el. „Cu o voinţă puternică. Prea mândru. Acestea sunt calităţi. Dar, într-o zi, acestea ţi-ar putea aduce prăbuşirea.”

Argon Г®ncepu sДѓ se caЕЈere pe o creastДѓ acoperitДѓ cu muЕџchi, iar Thor se ЕЈinu dupДѓ el.

„Vrei să te alături Legiunii Regale”, zise Argon.

„Da!” răspunse Thor, agitat. „Am vreo şansă? Puteţi face asta să se întâmple?”

Argon rГўse cu o voce adГўncДѓ, seacДѓ, ce-i stГўrni lui Thor fiori pe Еџira spinДѓrii.

„Pot face totul sau nimic. Destinul tău a fost deja scris. Dar depinde de tine să-l alegi.”

Thor nu Г®nЕЈelegea.

AjunserДѓ pe vГўrful crestei, unde Argon se opri Еџi-l privi drept Г®n ochi. Thor stДѓtea la numai cГўЕЈiva paЕџi distanЕЈДѓ Еџi energia lui Argon dogora pГўnДѓ la el.

„Ai un destin important”, spuse el. „Nu-l abandona.”

Ochii lui Thor se lДѓrgirДѓ. Destinul sДѓu era important? SimЕЈi cДѓ se umflДѓ de mГўndrie.

„Nu înţeleg. Vorbeşti în şarade. Te rog, spune-mi mai mult.”

Argon dispДѓruse.

Thor rДѓmase cu gura cДѓscatДѓ. Se uitДѓ Г®n toate direcЕЈiile, ascultГўnd, minunГўndu-se. Fusese doar imaginaЕЈia sa? Fusese o iluzie?

Se Г®ntoarse Еџi cercetДѓ pДѓdurea. Din punctul de observaЕЈie Г®n care se afla, sus pe creastДѓ, putea vedea mai departe decГўt Г®nainte. UitГўndu-se, observДѓ ceva miЕџcГўndu-se Г®n depДѓrtare. Auzi un zgomot Еџi fu sigur cДѓ era oaia sa.

Se poticni de-a lungul crestei acoperite de muЕџchi Еџi se grДѓbi Г®n direcЕЈia zgomotului, Г®napoi prin pДѓdure. ГЋn timp ce mergea, nu-Еџi putea lua gГўndul de la Г®ntГўlnirea cu Argon. Cu greu Г®i venea sДѓ creadДѓ cДѓ se Г®ntГўmplase. Ce cДѓuta druidul regelui tocmai aici, dintre toate locurile? ГЋl aЕџteptase pe el. Dar de ce? Ећi ce voise sДѓ spunДѓ despre destinul sДѓu?

Cu cГўt Thor Г®ncerca sДѓ dezlege misterul, cu atГўt mai puЕЈin Г®nЕЈelegea. Argon Г®l avertizase sДѓ nu continue Еџi, Г®n acelaЕџi timp, Г®l ispitise sДѓ o facДѓ. Acum cДѓ plecase, presimЕЈirile lui Thor creЕџteau, ca Еџi cum ceva important era pe cale sДѓ se Г®ntГўmple.

Coti Еџi rДѓmase stanДѓ de piatrДѓ vДѓzГўnd ce se afla Г®n faЕЈa sa. Toate coЕџmarurile sale se adevereau Г®ntr-o clipitДѓ. PДѓrul i se zbГўrli Еџi Г®nЕЈelese cДѓ fДѓcuse o gravДѓ greЕџealДѓ pДѓtrunzГўnd atГўt de adГўnc Г®n PДѓdurea ГЋntunecatДѓ.

ГЋn faЕЈa sa, la numai treizeci de paЕџi, se afla un sybold. Diform, musculos, stГўnd pe cele patru labe, aproape cГўt un cal de mare, era cel mai temut animal din PДѓdurea ГЋntunecatДѓ, poate chiar din regat. Thor nu vДѓzuse niciunul pГўnДѓ atunci, dar auzise legendele. SemДѓna cu un leu, dar era mai mare, mai puternic, cu pielea de un stacojiu intens Еџi ochii de un galben strДѓlucitor. Legenda spunea cДѓ-Еџi cДѓpДѓtase culoarea de la sГўngele copiilor nevinovaЕЈi.

ГЋn viaЕЈa sa, Thor auzise de cГўteva apariЕЈii ale fiarei Еџi chiar Еџi acestea fuseserДѓ considerate Г®ndoielnice. Probabil pentru cДѓ nimeni nu supravieЕЈuise, de fapt, unei asemenea Г®ntГўlniri.

Unii credeau cДѓ syboldul este zeul pДѓdurilor Еџi o prevestire. Care era prevestirea, Thor nu avea nici o idee.

FДѓcu un pas prudent Г®napoi.

Syboldul, cu fДѓlcile uriaЕџe Г®ntredeschise, cu colЕЈii picurГўnd salivДѓ, Г®l fixa cu ochii sДѓi galbeni. Еўinea Г®ntre fДѓlci oaia pierdutДѓ a lui Thor: behДѓind, atГўrnГўnd cu capul Г®n jos, cu trupul pe jumДѓtate strДѓpuns de colЕЈi. Era aproape moartДѓ. Syboldul pДѓrea a se distra, ucigГўnd-o lent; pДѓrea a se delecta, torturГўnd-o.

Thor abia Г®i putea Г®ndura strigДѓtele. Oaia se zbДѓtea, neajutoratДѓ, iar el se simЕЈea rДѓspunzДѓtor.

Primul sДѓu impuls fu sДѓ se Г®ntoarcДѓ Еџi sДѓ fugДѓ, dar Еџtia deja cДѓ ar fi inutil. Bestia aceasta putea Г®ntrece pe oricine. Fuga sa ar Г®mboldi fiara. Ећi nu-Еџi putea lДѓsa oaia sДѓ moarДѓ aЕџa.

ГЋngheЕЈase de fricДѓ, dar Еџtia cДѓ trebuie sДѓ facДѓ ceva. AcЕЈionДѓ instinctiv. ГЋЕџi strecurДѓ Г®ncet mГўna Г®n sДѓculeЕЈ, scoase o piatrДѓ Еџi o puse Г®n praЕџtie. Cu mГўna tremurГўndДѓ, Г®ncordДѓ praЕџtia, fДѓcu un pas Г®nainte Еџi trase.

Piatra zburДѓ prin aer Еџi-Еџi atinse ЕЈinta. O loviturДѓ perfectДѓ. Lovi oaia Г®n ochi, croindu-Еџi drum prin creierul ei. Oaia rДѓmase fДѓrДѓ vlagДѓ. MoartДѓ. Thor cruЕЈase animalul de suferinЕЈДѓ.

Syboldul Г®l fixДѓ cu privirea, Г®nfuriat cДѓ Thor Г®i ucisese jucДѓria. ГЋЕџi deschise Г®ncet fДѓlcile imense Еџi scДѓpДѓ oaia, care cДѓzu cu o bufniturДѓ pe pДѓmГўnt. Apoi puse ochii pe Thor.

MГўrГўi, un sunet adГўnc, malefic care se ridicДѓ din pГўntecele sДѓu.

ГЋn timp ce se furiЕџa cДѓtre el, Thor, cu inima bДѓtГўnd puternic, puse o altДѓ piatrДѓ Г®n praЕџtie, se trase Г®napoi, pregДѓtindu-se sДѓ ЕЈinteascДѓ Г®ncДѓ o datДѓ.

Syboldul Г®ncepu sДѓ alerge spre el, miЕџcГўndu-se mai repede decГўt orice vДѓzuse Thor Г®n viaЕЈa sa. Thor fДѓcu un pas Г®nainte Еџi lansДѓ piatra, rugГўndu-se sДѓ-l loveascДѓ, Еџtiind cДѓ n-ar fi avut timp sДѓ tragДѓ o alta Г®nainte ca fiara sДѓ-l ajungДѓ.

Piatra lovi fiara Г®n ochiul drept, scoЕЈГўndu-i-l. Era o aruncare extraordinarДѓ, una care ar fi Г®ngenuncheat un animal mai mic.

Dar acesta nu era un animal mic. Fiara era de neoprit. Scoase un sunet strident, dar nici mДѓcar nu Г®ncetini. Chiar Еџi cu un singur ochi, chiar Еџi cu piatra Г®nfiptДѓ Г®n creier, continua sДѓ-l atace orbeЕџte pe Thor. Thor nu putea face nimic.

O clipДѓ mai tГўrziu, fiara era deasupra lui. ГЋЕџi ridicДѓ gheara uriaЕџДѓ Еџi-l lovi peste umДѓr.

Thor ЕЈipДѓ. Se simЕЈea de parcДѓ trei cuЕЈite i-ar fi tДѓiat carnea, iar sГўngele cald И›ГўИ™ni imediat.

Fiara Г®l ЕЈintui la pДѓmГўnt cu toate cele patru labe. Greutatea era imensДѓ, ca a unui elefant stГўnd pe pieptul sДѓu. Thor simЕЈi cum Г®i zdrobea toracele.

Fiara Г®Еџi retrase capul, deschise larg fДѓlcile, descoperindu-Еџi colЕЈii Еџi Г®ncepu sДѓ-i coboare spre gГўtul lui Thor.

ГЋn timp ce fДѓcea asta, Thor Г®ntinse mГўna Еџi-l Г®nЕџfДѓcДѓ de gГўt; parcДѓ ar fi prins un muЕџchi solid. Thor abia mai rezista. BraЕЈele Г®ncepuserДѓ sДѓ-i tremure, Г®n timp ce colЕЈii se apropiau tot mai mult. ГЋi simЕЈea respiraЕЈia fierbinte pe faЕЈДѓ, Г®i simЕЈea saliva picurГўndu-i pe gГўt. Un mГўrГўit puternic venea din adГўncul pieptului animalului, asurzindu-l pe Thor. Ећtia cДѓ va muri. Thor Г®Еџi Г®nchise ochii.

Te rog, Doamne. DДѓ-mi putere. ГЋngДѓduie-mi sДѓ lupt cu aceastДѓ fiarДѓ. Te rog. Te implor. Voi face tot ce-mi ceri. ГЋЕЈi voi fi profund Г®ndatorat.

Ећi atunci se Г®ntГўmplДѓ ceva. Thor simЕЈi o cДѓldurДѓ teribilДѓ crescГўnd Г®n corpul sДѓu, curgГўndu-i prin vene, ca un cГўmp de energie care-l strДѓbДѓtea rapid. Deschise ochii Еџi vДѓzu ceva uimitor: din palmele sale emana o luminДѓ galbenДѓ Еџi, Г®n timp ce Г®mpingea Г®napoi gГўtul fiarei, surprinzДѓtor, fu Г®n stareВ  sДѓ-i egaleze forЕЈa Еџi sДѓ o ЕЈinДѓ la distanЕЈДѓ.

Thor continuă să împingă, până când împinse efectiv fiara înapoi. Forţa îi creştea şi simţi o ghiulea de energie—o clipă mai târziu, fiara zbură înapoi, Thor trimiţând-o la mai bine de trei metri. Căzu pe spate.

Thor se ridicДѓ, neГ®nЕЈelegГўnd ce se Г®ntГўmplase.

Fiara se ridică din nou. Apoi, într-un acces de furie, îl atacă din nou—dar, de data asta, Thor se simţea altfel. Energia curgea prin trupul său; se simţea mai puternic ca niciodată.

ГЋn timp ce fiara fДѓcu un salt Г®n aer, Thor se ghemui, o apucДѓ de pГўntece Еџi-o azvГўrli, folosindu-se chiar de avГўntul acesteia.

Fiara zburДѓ prin pДѓdure, se lovi de un copac Еџi cДѓzu la pДѓmГўnt.

Thor se holbДѓ, uimit. Aruncase oare un sybold?

Fiara clipi de douДѓ ori, apoi Г®l privi pe Thor. Se ridicДѓ Еџi-l atacДѓ din nou. De data aceasta, Г®n timp ce fiara sДѓrea, Thor o apucДѓ de gГўt. CДѓzurДѓ amГўndoi, fiara fiind deasupra lui Thor. Dar Thor se rostogoli peste ea. O ЕЈinu bine, sufocГўnd-o cu ambele mГўini, Г®n timp ce fiara tot Г®ncerca sДѓ-Еџi ridice capul Еџi sДѓ-Еџi Г®nfigДѓ colЕЈii Г®n el. Pur Еџi simplu nu reuЕџi. Thor, simЕЈindu-se din nou puternic, Г®Еџi Г®nfipse Еџi mai adГўnc mГўinile Еџi nu-i dДѓdu drumul. LДѓsДѓ energia sДѓ curgДѓ prin el. Ећi, uimitor, curГўnd se simЕЈi mai puternic decГўt fiara.

SugrumДѓ syboldul pГўnДѓ la moarte. ГЋn cele din urmДѓ, fiara rДѓmase fДѓrДѓ vlagДѓ.

Thor nu-i dДѓdu drumul preЕЈ de un minut Г®ntreg. Se ridicДѓ Г®ncet, fДѓrДѓ suflu, holbГўndu-se Г®n jos cu ochii larg deschiЕџi, Г®n timp ce Г®Еџi ЕЈinea braЕЈul rДѓnit. Oare ce se Г®ntГўmplase? Oare el, Thor, tocmai ucisese un sybold?

SimЕЈi cДѓ era un semn, cДѓ aceastДѓ zi nu era ca toate celelalte. SimЕЈea cДѓ se Г®ntГўmplase ceva important. Tocmai ucisese cea mai renumitДѓ Еџi temutДѓ fiarДѓ din regatul sДѓu. Singur Еџi neГ®narmat. Nu pДѓrea real. Nimeni nu l-ar crede.

SimЕЈi cДѓ se Г®nvГўrte lumea cu el, Г®n timp ce se Г®ntreba ce putere Г®l copleЕџise, ce Г®nsemna aceasta, cine era el Г®ntr-adevДѓr. Singurii oameni despre care se Еџtia cДѓ au asemenea puteri erau druizii. Dar tatДѓl sДѓu Еџi mama sa nu erau druizi, deci nici el nu putea fi unul. Sau putea fi?

SimЕЈind pe cineva Г®n spatele sДѓu, Thor se rДѓsuci Еџi-l vДѓzu pe Argon stГўnd acolo, privind Г®n jos la animalul ucis.

„Cum aţi ajuns aici?” întrebă Thor, uimit.

Argon Г®l ignorДѓ.

„Aţi fost martor la ce s-a întâmplat?” întrebă Thor, încă neîncrezător. „Nu ştiu cum am făcut-o.”

„Ba ştii”, răspunse Argon. „În adâncul sufletului, ştii. Eşti diferit de ceilalţi.”

„Era ca… un val de forţă”, zise Thor. „Ca o forţă pe care nu ştiam că o am.”

„Câmpul de energie”, spuse Argon. „Într-o bună zi, vei ajunge să-l cunoşti foarte bine. Ai putea chiar învăţa să-l controlezi.”

Thor se ЕЈinea strГўns de umДѓr; durerea era chinuitoare. Privi Г®n jos Еџi Г®Еџi vДѓzu braЕЈul plin de sГўnge. Se simЕЈea ameЕЈit, Г®ngrijorat de ceea ce se putea Г®ntГўmpla dacДѓ nu primea ajutor.

Argon fДѓcu trei paЕџi spre el, se Г®ntinse, apucДѓ mГўna liberДѓ a lui Thor Еџi i-o aЕџezДѓ strГўns pe ranДѓ. O ЕЈinu acolo, se lДѓsДѓ pe spate Еџi Г®nchise ochii.

Thor simЕЈi o cДѓldurДѓ rДѓspГўndindu-i-se prin braЕЈ. ГЋn cГўteva secunde, sГўngele lipicios de pe mГўnДѓ se uscДѓ Еџi simЕЈi cДѓ durerea Г®ncepea sДѓ pДѓleascДѓ.

Privi Г®n jos Еџi nu putu sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ: era vindecat. RДѓmДѓseserДѓ doar cicatricile, pe locul tДѓieturilor fДѓcute de gheare, dar erau Г®nchise Еџi arДѓtau a fi vechi de cГўЕЈiva ani. Nu mai curgea nici sГўnge.

Thor se uitДѓ la Argon cu uimire.

„Cum aţi făcut asta?” întrebă.

Argon zГўmbi.

„Nu eu am făcut-o, ci tu. Eu doar ţi-am ghidat forţa.”

„Dar eu nu am puterea de a vindeca”, răspunse Thor, nedumerit.

„N-o ai?” răspunse Argon.

„Nu înţeleg. Nimic din toate acestea nu are sens”, zise Thor, tot mai nerăbdător. „Te rog, spune-mi.”

Argon privi Г®ntr-o parte.

„Unele lucruri trebuie învăţate în timp.”

Thor se gГўndea la ceva.

„Asta înseamnă că mă pot alătura  Legiunii Regale?” întrebă el, agitat. „Cu siguranţă, dacă pot ucide un sybold, atunci pot ţine pasul cu ceilalţi băieţi.”

„Bineînţeles că poţi”, răspunse el.

„Dar i-au ales pe fraţii mei, nu m-au ales pe mine.”

„Fraţii tăi nu ar fi putut ucide fiara.”

Thor se uitДѓ Г®napoi, cugetГўnd.

„Dar m-au respins deja. Cum aş putea să mă alătur lor?”

„De când un războinic are nevoie de o invitaţie?” întrebă Argon.

Cuvintele sale pДѓtrunserДѓ adГўnc Г®n mintea lui Thor. ГЋЕџi simЕЈi trupul Г®ncingГўndu-se.

„Vrei să spui că ar trebui să apar pur şi simplu acolo? Neinvitat?”

Argon zГўmbi.

„Tu îţi făureşti destinul. Nu ceilalţi.”

Thor clipi Еџi, o clipДѓ mai tГўrziu, Argon dispДѓruse. Din nou.

Thor se rДѓsuci privind Г®n toate direcЕЈiile, dar nu era nici urmДѓ de el.

„Aici!” se auzi o voce.

Thor se Г®ntoarse Еџi vДѓzu un bolovan uriaЕџ Г®n faЕЈa sa. SimЕЈise cДѓ vocea venea de sus, aЕџa cДѓ se cДѓЕЈДѓrДѓ imediat pe stГўnca Г®naltДѓ.

Ajunse Г®n vГўrf Еџi fu nedumerit cДѓ Argon nu se gДѓsea acolo.

TotuЕџi, din acest punct de observaЕЈie, putea privi pe deasupra vГўrfurilor copacilor din PДѓdurea ГЋntunecatДѓ. VДѓzu unde se termina pДѓdurea, vДѓzu al doilea soare apunГўnd Г®ntr-un verde Г®nchis Еџi, dincolo de acestea, vДѓzu drumul care ducea la curtea regelui.

„Acesta este drumul tău. Dacă îndrăzneşti să-l urmezi.”

Thor se rДѓsuci, dar nu vДѓzu nimic. Era doar ecoul unei voci. Dar Еџtia cДѓ Argon era acolo, undeva, Г®ndemnГўndu-l Г®nainte. Ећi simЕЈea, Г®n adГўncul sufletului, cДѓ are dreptate.

FДѓrДѓ o clipДѓ de ezitare, Thor coborГ® de pe stГўncДѓ Еџi porni, prin pДѓdure, cДѓtre drumul Г®ndepДѓrtat. GrДѓbindu-se sДѓ-Еџi Г®ntГўlneascДѓ destinul.




CAPITOLUL TREI


Regele MacGil—voinic, cu pieptul ca un butoi, cu o barbă prea încărunţită, cu părul lung, pentru a i se potrivi şi cu o frunte largă, brăzdată de prea multe bătălii−stătea pe meterezele înalte ale castelului său, cu regina alături şi supraveghea festivităţile zilei care erau în toi. Domeniile sale regale se întindeau sub el, în toată splendoarea lor, extinzându-se cât cuprindea cu ochii, un oraş înfloritor, înconjurat de vechi ziduri fortificate de piatră. Curtea Regală. Legate printr-un labirint întortocheat de străzi, se găseau clădiri de piatră de toate formele şi dimensiunile—pentru războinici, îngrijitori, cai, pentru Cavalerii de Argint, pentru Legiune, gărzi, cazărmi, depozitul de armament, armurăria—iar, printre acestea, sute de locuinţe pentru mulţi dintre oamenii săi care aleseseră să trăiască între zidurile oraşului. Printre străzi se întindeau acri de gazon, grădinile regale, pieţe pavate, fântâni arteziene. Curtea regală fusese îmbunătăţită timp de secole, de tatăl său şi, înaintea acestuia, de bunicul său—şi se afla acum în culmea gloriei sale. Fără îndoială, era acum cea mai sigură cetate din Regatul de Apus al Inelului.

MacGil fusese binecuvГўntat cu cei mai buni Еџi mai loiali rДѓzboinici pe care un rege i-ar fi putut avea vreodatДѓ Еџi, Г®n timpul vieЕЈii sale, nimeni nu Г®ndrДѓznise sДѓ-l atace. Cel de-al Еџaptelea MacGil pe tron, pe care Г®l ЕЈinuse bine Г®n cei treizeci Еџi doi de ani de domnie, fusese un rege bun Еџi Г®nЕЈelept. Еўara prosperase sub domnia sa. Dublase mДѓrimea armatei, extinsese oraЕџele, le adusese oamenilor sДѓi prosperitate Еџi nu puteai gДѓsi printre oamenii sДѓi niciun nemulЕЈumit. Era cunoscut ca un rege generos Еџi, de cГўnd se urcase pe tron, nu mai existase o asemenea perioadДѓ de bunДѓstare Еџi pace.

Ceea ce, paradoxal, era exact motivul pentru care MacGil veghea în timpul nopţii. Căci MacGil cunoştea povestea: nu existase, în toate timpurile, o atât de îndelungată perioadă fără război. Iar el nu se mai întreba dacă va fi atacat—ci când.  Şi de către cine.

Cea mai mare ameninţare, desigur, venea din afara Inelului, dinspre imperiul barbarilor care stăpâneau Sălbăticia din jur, care subjugaseră toate popoarele din afara Inelului, dincolo de Canion. Pentru MacGil şi cele şapte generaţii dinaintea lui, barbarii nu reprezentaseră o ameninţare directă. Datorită geografiei unice a regatului său, care avea forma unui cerc perfect—un inel—separat de restul lumii printr-un canion adânc, lat de o milă şi protejat de scutul de energie activ încă din timpul domniei primului MacGil, nu aveau motiv să se teamă de barbari.

AceЕџtia Г®ncercaserДѓ de multe ori sДѓ atace, sДѓ penetreze scutul, sДѓ traverseze canionul; Г®nsДѓ nu avuseserДѓ niciodatДѓ succes. CГўt timp el Еџi oamenii sДѓi stДѓteau Г®n interiorul Inelului, nu exista nicio ameninЕЈare din exterior.

Aceasta nu Г®nsemna, totuЕџi, cДѓ nu exista nicio ameninЕЈare din interior. Ећi aceasta Г®l ЕЈinea pe MacGil treaz noaptea Г®n ultima vreme. De fapt, acesta era scopul festivitДѓЕЈilor de azi: cДѓsДѓtoria fiicei sale mai mari. O cДѓsДѓtorie aranjatДѓ tocmai pentru a-Еџi potoli duЕџmanii, pentru a menЕЈine pacea fragilДѓ dintre regatele de RДѓsДѓrit Еџi de Apus ale Inelului.

DeЕџi Inelul se Г®ntindea pe cinci mii de mile Г®n fiecare direcЕЈie, era divizat Г®n douДѓ de un lanЕЈ muntos. Еўinuturile ГЋnalte. De partea cealaltДѓ a acestora se afla Regatul de RДѓsДѓrit, ocupГўnd cealaltДѓ jumДѓtate a Inelului. Iar acest regat, condus secole la rГўnd de rivalii sДѓi, cei din clanul McCloud, Г®ncercase Г®ntotdeauna sДѓ zdruncine armistiЕЈiul fragil cu cei clanul MacGil. Cei din clanul McCloud erau nemulЕЈumiЕЈi, neГ®mpДѓcaЕЈi cu partea lor, convinЕџi cДѓ partea lor din Inel se Г®ntindea pe un teren mai puЕЈin fertil. RevendicaserДѓ Еџi Еўinuturile ГЋnalte, insistГўnd cДѓ munЕЈii erau ai lor, cГўnd cel puЕЈin pe jumДѓtate aparЕЈineau clanului MacGil. Existau permanente Г®ncДѓierДѓriВ  la graniЕЈДѓ Еџi ameninЕЈДѓri constate de invazie.

MacGil cugeta, iritat, la toate acestea. Cei din clanul McCloud ar trebui sДѓ fie mulЕЈumiЕЈi; erau Г®n siguranЕЈДѓ Г®n interiorul Inelului, protejaЕЈi de Canion, ocupau pДѓmГўnturi de cea mai bunДѓ calitate Еџi nu aveau a se teme de nimic. De ce nu se puteau mulЕЈumi cu jumДѓtatea lor din Inel? Faptul cДѓ MacGil Г®Еџi Г®ntДѓrise atГўt de mult armata era singurul motiv pentru care, pentru prima datДѓ Г®n istorie, cei din clanul McCloud nu Г®ndrДѓzneau sДѓ atace. Dar MacGil, ca un rege Г®nЕЈelept ce era, simЕЈise ceva la orizont; simЕЈea cДѓ aceastДѓ pace nu putea dura. Astfel, aranjase cДѓsДѓtoria fiice sale mai mari cu primul nДѓscut dintre prinЕЈii clanului McCloud. Ећi acum ziua nunЕЈii sosise.

Cum privea Г®n jos, vДѓzu mii de slujitori Г®mbrДѓcaЕЈi Г®n tunici viu colorate, scurgГўndu-se Г®nДѓuntru din toate colЕЈurile regatului, de pe ambele pДѓrЕЈi ale Еўinuturilor ГЋnalte. Aproape tot Inelul se revДѓrsa Г®n cetatea sa. Oamenii sДѓi aveau ordinul de a face cetatea sДѓ arate prosperДѓ Еџi puternicДѓ, iar pregДѓtirile duraserДѓ luni Г®n Еџir. Nu doar pentru ziua nunЕЈii, ci Еџi pentru a transmite un mesaj celor din clanul McCloud.

MacGil Г®Еџi supraveghea sutele de oЕџteni aliniaЕЈi strategic pe metereze, pe strДѓzi, de-a lungul zidurilor, mai mulЕЈi decГўt i-ar fi trebuit vreodatДѓ, Еџi se simЕЈi satisfДѓcut. Era demonstraЕЈia de forЕЈДѓ pe care Еџi-o dorise. Dar era, de asemenea, neliniЕџtit; atmosfera era tensionatДѓ, tocmai bunДѓ pentru o Г®ncДѓierare. Spera sДѓ nu stГўrneascДѓ scandal niciun ins iute la mГўnie, aЕЈГўЕЈat de bДѓuturДѓ, din niciuna dintre tabere.

ScrutДѓ terenurile de turnir, terenurile de joc Еџi se gГўndi la ziua ce va urma, plinДѓ de jocuri, de Г®ntreceri Еџi de tot felul de festivitДѓЕЈi. Vor fi pline de viaЕЈДѓ. Cei din clanul McCloud vor apДѓrea, desigur, cu o micДѓ oЕџtire Еџi fiecare turnir, fiecare luptДѓ, fiecare concurs va fi important. DacДѓ ceva ar merge prost, lucrurile ar putea degenera Г®ntr-o bДѓtДѓlie.

„Regele meu?”

SimЕЈi o mГўnДѓ blГўndДѓ peste a sa Еџi, Г®ntorcГўndu-se, Г®Еџi vДѓzu regina, Krea, care era Г®ncДѓ cea mai frumoasДѓ femeie din cГўte Г®ntГўlnise. Aveau o cДѓsnicie fericitДѓ de la Г®nceputul domniei, Г®i nДѓscuse cinci copii, dintre care trei erau bДѓieЕЈi, Еџi nu se plГўnsese o datДѓ. Mai mult, devenise consilierul sДѓu cel mai de Г®ncredere. OdatДѓ cu trecerea anilor, ajunsese sДѓ descopere cДѓ era mai Г®nЕЈeleaptДѓ decГўt toЕЈi oamenii sДѓi. Chiar mai Г®nЕЈeleaptДѓ decГўt el Г®nsuЕџi.

„E o zi importantă politic”, zise ea. „Dar este şi nunta fiicei tale. Încearcă să te bucuri. N-o să se întâmple de două ori.”

„Eram mai puţin îngrijorat când nu aveam nimic”, răspunse el. „Acum că am totul, totul mă îngrijorează. Suntem în siguranţă. Dar eu nu mă simt în siguranţă.”

Ea Г®i aruncДѓ o privire plinДѓ de Г®nЕЈelegere, cu ochii sДѓi mari, cДѓprui; arДѓtau de parcДѓ ar fi ascuns Г®n ei toatДѓ Г®nЕЈelepciunea lumii. Pleoapele Г®i erau uЕџor lДѓsate, aЕџa cum fuseserДѓ Г®ntotdeauna,В  dГўndu-i un aer uЕџor adormit, Еџi erau Г®ncadrate de pДѓrul ei frumos, drept, de un castaniu uЕџor Г®ncДѓrunЕЈit, care-i cДѓdea de o parte Еџi de alta a feЕЈei. Avea cu cГўteva riduri mai mult, dar nu se schimbase deloc.

„Asta pentru că nu eşti în siguranţă”, spuse ea. „Niciun rege nu este în siguranţă. Sunt mai mulţi spioni la curtea noastră decât vei dori vreodată să ştii. Aşa stau lucrurile.”

Se aplecДѓ Еџi-l sДѓrutДѓ, apoi zГўmbi.

„Încearcă să te bucuri”, zise ea. „La urma urmelor, e o nuntă.”

SpunГўnd acestea, se Г®ntoarse Еџi pДѓrДѓsi meterezele.

O privi plecГўnd, apoi se Г®ntoarse Еџi Г®Еџi privi curtea. Avea dreptate; Г®ntotdeauna avea dreptate. Voia sДѓ se bucure. ГЋЕџi iubea fiica cea mare Еџi aceasta era o nuntДѓ, Г®n definitiv. Era cea mai frumoasДѓ zi din cea mai frumoasДѓ perioadДѓ din an, de primДѓvarДѓ deplinДѓ spre Г®nceputul verii, cu doi sori pe cer Еџi o adiereВ  uЕџoarДѓ de vГўnt. Totul era Г®n floare, iar copacii erau pretutindeni scДѓldaЕЈi Г®ntr-o paletДѓ largДѓ de nuanЕЈe de roz, purpuriu, portocaliu Еџi alb. Nu-Еџi dorea nimic mai mult decГўt sДѓ coboare Еџi sДѓ stea cu oamenii sДѓi, sДѓ asiste la nunta fiicei sale Еџi sДѓ bea halbe de bere pГўnДѓ nu mai putea.

Dar nu putea. Avea un lung Еџir de Г®ndatoriri Г®nainte de a putea mДѓcar ieЕџi din castel. La urma urmelor, ziua nunЕЈii fiicei sale Г®nsemna o mulЕЈime de obligaЕЈii pentru rege; trebuia sДѓ se Г®ntГўlneascДѓ cu consiliul sДѓu; Еџi cu un lung Еџir de petiЕЈionari care aveau dreptul sДѓ-l vadДѓ pe rege Г®n aceastДѓ zi. Ar fi fost norocos dacДѓ ar fi putut pДѓrДѓsi castelul la timp pentru ceremonia de searДѓ.


*

Îmbrăcat în cele mai elegante haine regale, cu pantaloni negri de catifea şi centură aurie, cu o tunică regală făcută din cea mai bună purpură şi mătase de aur, cu o mantie albă, cu cizme strălucitoare din piele care-i acopereau gambele şi purtându-şi coroana—o bandă de aur ornată, cu un rubin mare în centru—MacGil mergea ţanţoş pe holurile castelului, flancat de însoţitorii săi. Traversă încăpere după încăpere, coborî treptele parapetului, trecu prin camerele regale, prin marele hol cu arcade, cu plafonul înalt şi rânduri de vitralii. În sfârşit, ajunse în faţa unei uşi vechi de stejar, groasă ca un trunchi de copac, pe care însoţitorii săi i-o deschiseră înainte de a se da la o parte. Sala Tronului.

Consilierii sДѓi stДѓteau Г®n poziЕЈie de drepЕЈi cГўnd MacGil intrДѓ, trГўntind uЕџa Г®n urma sa.

„Luaţi loc!” zise el, mai apăsat ca de obicei. În această zi specială, formalităţile guvernării regatului îl oboseau şi îşi dorea să termine mai repede.

TraversДѓ Sala Tronului, care nu Г®ncetase niciodatДѓ sДѓ-l impresioneze. Plafonul sДѓu se ridica la cincisprezece metri deasupra, un perete Г®ntreg era acoperit cu un panou de vitralii, podelele Еџi zidurile, fДѓcute din piatrДѓ, aveau o grosime de treizeci de centimetri. Sala ar fi putut gДѓzdui, cu uЕџurinЕЈДѓ, o sutДѓ de demnitari. Dar Г®n anumite zile, cum ar fi aceasta, cГўnd Г®Еџi convoca consiliul, Г®n salДѓ se aflau numai el Еџi o mГўnДѓ de demnitari Г®n tot acest decor vast. Sala era dominatДѓ de o masДѓ Г®ntinsДѓ, Г®n formДѓ de semicerc, Г®napoia cДѓreia stДѓteau consilierii sДѓi.

Trecu ţanţoş drept prin mijloc, către tron. Urcă treptele de piatră, trecu pe lângă leii sculptaţi în aur şi se scufundă în perna de catifea roşie care îi căptuşea tronul făcut în întregime din aur. Tatăl său ocupase acest tron, la fel şi tatăl acestuia şi toţi cei din clanul MacGil dinaintea sa. Când se aşeză, MacGil simţi apăsarea strămoşilor—din toate generaţiile—asupra sa.

ГЋЕџi studie consilierii prezenЕЈi. Se afla acolo Brom, cel mai mare general al sДѓu Еџi consilierul pe probleme militare; Kolk, generalul Legiunii; Aberthol, cel mai vechi din grup, un Г®nvДѓЕЈat Еџi istoric, mentor al regilor de trei generaЕЈii; Firth, consilierul pe probleme interne ale curЕЈii, un bДѓrbat slab cu un pДѓr scurt, cДѓrunt Еџi ochi bulbucaЕЈi, care nu stДѓteau niciodatДѓ locului.

Firth nu era unul dintre cei Г®n care MacGil avusese Г®ntotdeauna Г®ncredere Еџi nici mДѓcar nu-i Г®nЕЈelesese vreodatДѓ rolul. Dar tatДѓl sДѓu, ca Еџi tatДѓl tatДѓlui sДѓu Г®nainte, ЕЈinuse un consilier pe problemele curЕЈii Еџi Г®l pДѓstrДѓ Еџi el, din respect pentru Г®naintaЕџii sДѓi. Era acolo Еџi Owen, trezorierul; Bradaigh, consilierul pe probleme externe; Earnan, perceptorul; Duwayne, consilierul pe probleme legate de popor Еџi Kelvin, reprezentantul nobililor.

Desigur, regele avea autoritate absolutДѓ. Dar regatul sДѓu era unul liberal Еџi tatДѓl sДѓu fusese Г®ntotdeauna mГўndru de faptul cДѓ Г®ngДѓduia nobililor sДѓ-Еџi facДѓ cunoscute opiniile Г®n toate privinЕЈele, prin reprezentantul lor. Din punct de vedere istoric, era pДѓstrat astfel un echilibru delicat al puterii Г®ntre regalitate Еџi nobilime.

Acum era armonie, dar Г®n trecut existaserДѓ revolte Еџi lupte pentru putere Г®ntre nobili Еџi regalitate. Era un echilibru fragil.

În timp ce inspecta încăperea, MacGil observă că lipsea o persoană; era chiar omul cu care-şi dorea cel mai mult să vorbească—Argon. Ca de obicei, nu se putea şti când şi unde îşi va face apariţia. Acest lucru îl înfuria zadarnic pe MacGil şi nu avea altceva de făcut decât să-l accepte. Felul de a fi al druizilor era o enigmă pentru el. În absenţa lui, MacGil se simţi şi mai nerăbdător. Voia să termine cu asta şi să treacă la miile de alte lucruri care îl aşteptau înainte de nuntă.

Grupul de consilieri stДѓtea cu faЕЈa la el, Г®n jurul mesei semicirculare, rДѓspГўndiЕЈi la fiecare trei metri, fiecare aЕџezat Г®n cГўte un jilЕЈ din lemn vechi de stejar, cu rezemДѓtori minuЕЈios sculptate.

„Majestate, dacă aş putea începe”, zise tare Owen.

„Poţi. Şi fii concis. Timpul meu e limitat astăzi.”

„Fiica domniei tale va primi o mulţime de daruri azi, care, sperăm cu toţii, îi vor umple cuferele. Miile de oameni care te vor omagia şi îţi vor oferi daruri personale şi cei care umplu bordelurile şi tavernele ne vor umple şi nouă cuferele. Cu toate acestea, pregătirile pentru festivităţile de azi vor epuiza o bună parte din tezaurul regal. Recomand o creştere a taxelor pentru populaţie şi pentru nobili. O taxă plătită o singură dată, pentru a atenua presiunea acestui important eveniment.”

MacGil vДѓzu Г®ngrijorarea de pe chipul trezorierului sДѓu Еџi simЕЈi o strГўngere de inimДѓ la gГўndul epuizДѓrii tezaurului. Cu toate acestea, nu ar fi vrut sДѓ mДѓreascДѓ din nou taxele.

„Mai bine cu trezoreria goală, dar cu supuşi loiali”, răspunse MacGil. „Bogăţiile noastre provin din fericirea supuşilor noştri. Nu vom impune mai mult.”

„Dar, Majestate, dacă nu o facem…”

„Am hotărât. Altceva?”

Owen se aЕџezДѓ, dezamДѓgit.

„Regele meu”, zise Brom, cu vocea lui profundă. „La ordinul domniei tale, am staţionat grosul trupelor la Curte, pentru evenimentul de azi. Va fi o paradă de forţă impresionantă. Dar suntem depăşiţi de situaţie. Dacă ar avea loc vreun atac în altă parte din împărăţiei, am fi vulnerabili.

MacGil dДѓdu aprobator din cap, gГўndindu-se bine.

„Duşmanii noştri nu ne vor ataca în timp ce-i hrănim.”

BДѓrbaЕЈii rГўserДѓ.

„Ce veşti mai vin din Ţinuturile Înalte?”

„Nu s-a mai raportat nicio activitate de câteva săptămâni. Se pare că trupele lor s-au retras în timpul pregătirilor pentru nuntă. Poate că sunt gata să facă pace.”

MacGil nu era atГўt de sigur.

„Asta fie înseamnă că pregătirile pentru nuntă au avut efect, fie că aşteaptă să ne atace altă dată. Care crezi că este, bătrâne?” întrebă MacGil, întorcându-se către Aberthol.

Aberthol îşi drese glasul şi, cu vocea răguşită, spuse: „Majestate, tatăl tău şi tatăl acestuia înaintea sa n-au avut niciodată încredere în clanul McCloud. Doar pentru că sunt adormiţi, nu înseamnă că nu se vor trezi.”

MacGil aprobДѓ din cap, apreciindu-i punctul de vedere.

„Cât despre Legiune?” întrebă, întorcându-se către Kolk.

„Astăzi ne-am salutat noii recruţi”, răspunse Kolk, cu o plecăciune grăbită.

„Fiul meu e printre ei?” întrebă MacGil.

„Şi-a ocupat locul cu mândrie printre ceilalţi şi e băiat bun!”

MacGil aprobДѓ din cap, apoi se Г®ntoarse spre Bradaigh.

„Şi ce se mai aude de dincolo de Canion?”

„Majestate, patrulele noastre au raportat mai multe încercări de traversare a Canionul în ultimele săptămâni. Ar putea fi semne că barbarii se mobilizează pentru un atac.”

Un murmur discret se rДѓspГўndi printre bДѓrbaЕЈi. MacGil simЕЈi cДѓ i se strГўngea inima la gГўndul acesta. Scutul energetic era invincibil; totuЕџi, vestea nu era de bun augur.

„Şi dacă ar avea loc un atac de proporţii?” întrebă el.

„Cât timp scutul este activ, nu avem de ce ne teme. Barbarii n-au reuşit să treacă de Canion secole la rând. Nu avem motive să credem altceva.”

MacGil nu era convins. Un atac dinafarДѓ era aЕџteptat de mult Еџi nu se putea Г®mpiedica sДѓ se Г®ntrebe cГўnd ar putea avea loc.

„Majestate”, zise Firth cu vocea sa nazală, „Mă văd obligat să adaug că astăzi Curtea e plină de demnitari din clanul McCloud. Ar fi o insultă dacă nu le-aţi acorda atenţie, adversari sau nu. V-aş sfătui să vă rezervaţi timp după-amiază pentru a-i saluta pe fiecare. Au venit cu alai mare, cu multe daruri şi, umblă vorba, cu mulţi spioni.”

„Cine poate să spună că spionii nu sunt deja aici?” îi întoarse întrebarea MacGil, privindu-l atent pe Firth, în timp ce se întreba, ca întotdeauna, dacă nu cumva era chiar el unul.

Firth deschise gura pentru a rДѓspunde, dar MacGil oftДѓ Еџi ridicДѓ palma, fiindu-i de ajuns.

„Dacă aste e tot, voi pleca acum să particip la nunta fiicei mele.”

„Maiestate”, zise Kelvin, dregându-şi vocea, „desigur, mai e ceva. Tradiţia, în ziua nunţii primului născut. Fiecare rege din clanul MacGil şi-a numit un succesor. Oamenii se vor aştepta să faci acelaşi lucru. Circulă zvonuri. N-ar fi bine să-i dezamăgeşti. Mai ales că Sabia Destinului e încă neclintită.”

„Ai vrea să-mi desemnez un moştenitor cât sunt încă în floarea vârstei?” întrebă MacGil.

„Majestate, să nu vă fie cu supărare”, ezită Kelvin, îngrijorat.

MacGil ridică o mână. „Cunosc tradiţia. Şi, într-adevăr, voi numi un moştenitor astăzi.”

„Aţi putea să ne spuneţi pe cine?” întrebă Firth.

MacGil Г®l privi de sus, enervat. Firth era clevetitor Еџi nu avea Г®ncredere Г®n acest om.

„Veţi afla la timpul potrivit.”

MacGil se ridicДѓ Еџi ceilalЕЈi se ridicarДѓ Еџi ei. Se Г®nclinarДѓ, se Г®ntoarserДѓ Еџi ieЕџirДѓ Г®n grabДѓ din Г®ncДѓpere. MacGil rДѓmase acolo, cugetГўnd, pentru nu se Еџtie cГўt timp. ГЋn zile ca aceasta Г®Еџi dorea sДѓ nu fi fost rege.


*

MacGil coborГ® de pe tron, iar zgomotul cizmelor sale rДѓsunДѓ Г®n timp ce traversa Г®ncДѓperea. Deschise chiar el uЕџa veche de stejar, smucind mГўnerul de fier Еџi intrДѓ Г®ntr-o camerДѓ lateralДѓ.

Se simЕЈise Г®ntotdeauna bine Г®n liniЕџtea Еџi solitudinea acestei camere confortabile, cu pereЕЈii sДѓi la doar douДѓzeci de paЕџi Г®n orice direcЕЈie, dar cu un tavan Г®nalt, arcuit. ГЋncДѓperea era construitДѓ Г®n Г®ntregime din piatrДѓ, avГўnd o fereastrДѓ micДѓ, rotundДѓ, cu vitralii pe unul dintre pereЕЈi. Lumina se revДѓrsa Г®nДѓuntru Г®n nuanЕЈe de galben Еџi roЕџu, fДѓcГўnd sДѓ strДѓluceascДѓ singurul obiect din Г®ncДѓperea altminteri goalДѓ.

Sabia Destinului.

Era aЕџezatДѓ acolo, Г®n centrul camerei, Г®ntinsДѓ orizontal pe furci de fier, ca o ispitДѓ.В  AЕџa cum fДѓcea din copilДѓrie, MacGil se apropie de ea, Г®i dДѓdu ocol, o examinДѓ. Sabia Destinului. Sabia legendarДѓ, tДѓria Еџi puterea Г®ntregului sДѓu regat, de la o generaЕЈie la alta. Cel care va avea puterea sДѓ o ridice va fi Alesul, cel destinat sДѓ conducДѓ regatul pe viaЕЈДѓ, sДѓ elibereze regatul de toate ameninЕЈДѓrile din afara Еџi dinДѓuntrul Inelului. Crescuse cu aceastДѓ legendДѓ frumoasДѓ Еџi, cГўnd fu uns rege, MacGil Г®ncercase sДѓ ridice sabia, cДѓci numai celor din clanul MacGil le era Г®ngДѓduit sДѓ Г®ncerce. ToЕЈi regii dinaintea lui eЕџuaserДѓ. Era sigur cДѓ e diferit. Era sigur cДѓ el este Alesul. Dar se Г®nЕџelase. La fel ca toЕЈi regii din clanul MacGil Г®naintea sa. Iar de atunci eЕџecul Г®i Г®ntunecase domnia.

ГЋn timp ce se uita lung la ea, Г®i examinДѓ lama lungДѓ, fДѓcutДѓ dintr-un metal misterios, despre care nu se Еџtia nimic. Originea sabiei era Еџi mai obscurДѓ, se zvonea cДѓ apДѓruse din pДѓmГўnt, Г®n timpul unui cutremur.

ExaminГўnd-o, simЕЈi Г®ncДѓ o datДѓ amДѓrДѓciunea eЕџecului. Putea fi un rege bun, dar nu era Alesul.

Oamenii sДѓi o Еџtiau. DuЕџmanii sДѓi o Еџtiau. Putea fi un rege bun, dar indiferent ce ar fi fДѓcut, nu ar fi putut fi vreodatДѓ Alesul.

Dacă ar fi fost, bănuia că ar fi fost mai puţină nelinişte, mai puţine intrigi la curtea sa. Oamenii săi ar fi avut mai multă încredere în el, iar duşmanii nu s-ar fi încumetat niciodată să atace. O parte din el îşi dorea ca sabia să dispară, cu legenda ei cu tot. Dar ştia că nu va dispărea. Acesta era blestemul—dar şi puterea—unei legende. Mai puternică chiar decât o armată.

ГЋn timp ce se uita fix la ea pentru a mia oarДѓ, MacGil nu se putu stДѓpГўni sДѓ nu se Г®ntrebe din nou cine ar fi putut fi. Care dintre descendenЕЈii sДѓi va fi destinat s-o mГўnuiascДѓ? GГўndindu-se la ce avea de fДѓcut, la datoria de a numi un succesor, se Г®ntrebДѓ cine, dacДѓ exista cineva, va reuЕџi s-o ridice?

„Greutatea lamei este considerabilă”, se auzi o voce.

MacGil se Г®ntoarse, surprins cДѓ nu era singur Г®n mica Г®ncДѓpere.

Argon era acolo, stГўnd Г®n pragul uЕџii. MacGil Г®i recunoscuse vocea Г®nainte sДѓ-l vadДѓ Еџi era deopotrivДѓ iritat cДѓ nu apДѓruse mai devreme Еџi Г®ncГўntat sДѓ-l aibДѓ alДѓturi Г®n acel moment.

„Ai întârziat”, zise MacGil.

„Percepem timpul în mod diferit”, răspunse Argon.

MacGil se Г®ntoarse din nou cДѓtre sabie.

„Ai crezut vreodată că voi fi capabil să o ridic?” întrebă gânditor. „În ziua în care am devenit rege?”

„Nu”, răspunse sec Argon.

MacGil se Г®ntoarse Еџi-l fixДѓ cu privirea

„Ştiai că nu voi fi în stare. L-ai văzut, nu-i aşa?”

„Da.”

MacGil cugetДѓ la aceasta.

„Mă sperie când răspunzi direct. Nu faci asta de obicei.”

Argon rДѓmase tДѓcut, iar MacGil Г®nЕЈelese, Г®n cele din urmДѓ, cДѓ nu va mai spune nimic.

„Îmi desemnez succesorul astăzi”, zise MacGil. „Simt că e inutil să numesc un moştenitor astăzi. Îi întunecă regelui bucuria nunţii copilei sale.”

„Poate că trebuia ca această bucurie să fie temperată.”

„Dar mi-au rămas încă atâţia ani de domnie”, insistă MacGil.

„Poate nu chiar atât de mulţi pe cât crezi”, răspunse Argon.

MacGil Г®Еџi Г®ngustДѓ ochii, Г®ntrebГўndu-se. Era acesta un avertisment?

Dar Argon nu mai adДѓugДѓ nimic.

„Şase copii. Pe cine să aleg?” întrebă MacGil.

„De ce mă întrebi? Ai ales deja.”

MacGil îl privi. „Vezi multe. Da, am ales. Dar tot vreau să ştiu ce crezi tu.”

„Cred că ai făcut o alegere înţeleaptă”, zise Argon. „Dar ţine minte: un rege nu poate domni de dincolo de mormânt. Indiferent pe cine crezi c-ai ales, soarta are o cale a sa de a alege.”

„Voi trăi, Argon?” întrebă serios MacGil, punând întrebarea al cărei răspuns dorea să-l ştie de când se trezise, cu o noapte înainte, din cauza unui oribil coşmar.

„Am visat azi-noapte un corb”, adăugă el. „Venise şi-mi furase  coroana. Apoi un alt corb m-a luat cu el. În timp ce zburam, am văzut regatul întinzându-se dedesubt. Se înnegrea pe măsură ce mă îndepărtam. Pământ sterp. O pustietate.”

RidicДѓ privirea spre Argon, iar ochii Г®i erau umezi.

„A fost doar un vis? Sau ceva mai mult?”

„Visele sunt întotdeauna ceva mai mult, nu-i aşa?” întrebă Argon.

MacGil fu lovit de deznДѓdejde.

„Unde e pericolul? Spune-mi măcar atât.”

Argon se apropie Еџi Г®l privi intens drept Г®n ochi, iar MacGil simЕЈi cДѓ privea cДѓtre un alt tДѓrГўm.

Argon se aplecДѓ spre el, Еџoptind:

„Întotdeauna mai aproape decât crezi.”




CAPITOLUL PATRU


Thor se ascunsese Г®n paie, Г®n spatele unei cДѓruЕЈe cu coviltir care-l ducea hurducДѓind de-a lungul drumului de ЕЈarДѓ. Descoperise drumul cu o noapte Г®nainte Еџi aЕџteptase rДѓbdДѓtor pГўnДѓ se ivise o cДѓruЕЈДѓ destul de mare pentru a se urca Г®n ea fДѓrДѓ a fi vДѓzut. Era Г®ntuneric deja Еџi cДѓruЕЈa mergea destul de Г®ncet pentru ca el sДѓ-Еџi gДѓseascДѓ ritmul potrivit de alergare Еџi sДѓ sarДѓ Г®n spatele ei. AterizДѓ Г®n fГўn Еџi se Г®ngropДѓ Г®n el. Din fericire, cДѓruЕЈaЕџul nu-l vДѓzu. Thor nu Еџtia sigur dacДѓ destinaЕЈia cДѓruЕЈei era Curtea RegalДѓ, dar se Г®ndrepta Г®n acea direcЕЈie Еџi o cДѓruЕЈДѓ de o asemenea mДѓrime, purtГўnd asemenea Г®nsemne, nu s-ar fi putut Г®ndrepta decГўt spre puЕЈine alte locuri.

Thor cДѓlДѓtori toatДѓ noaptea Еџi stДѓtu treaz ore Г®n Еџir, gГўndindu-se la Г®ntГўlnirea cu syboldul. Cu Argon. La destinul sДѓu. La fostul sДѓu cДѓmin. La mama sa. SimЕЈea cДѓ universul Г®i dДѓduse un rДѓspuns, Г®i spusese cДѓ are un alt destin. StДѓtea Г®ntins pe spate, cu mГўinile sub cap Еџi se uita la cerul nopЕЈii, vizibil prin pГўnza zdrenЕЈuitДѓ. Privea cu atenЕЈie cerul, atГўt de strДѓlucitor, cu stelele sale roЕџii atГўt de Г®ndepДѓrtate. Era exaltat. CДѓlДѓtorea pentru prima datДѓ Г®n viaЕЈДѓ. Nu Еџtia Г®ncotro, dar Г®Еџi urma drumul. ГЋntr-un fel sau altul, va reuЕџi sДѓ ajungДѓ la Curtea RegalДѓ.

CГўnd Thor deschise ochii, era dimineaЕЈДѓ, lumina inunda locul, iar el Г®nЕЈelese cДѓ adormise. Se ridicДѓ repede, privind Г®n jur, reproЕџГўndu-Еџi cДѓ dormise. Ar fi trebuit sДѓ fie mai vigilentв€’avusese noroc cДѓ nu fusese descoperit.

Carul se deplasa Г®ncДѓ, dar nu-l mai zdruncina atГўt de tare. Asta putea Г®nsemna un singur lucru: un drum mai bun. Probabil se aflau Г®n apropierea unui oraЕџ. Thor privi Г®n jos Еџi observДѓ cГўt de neted era drumul, fДѓrДѓ pietre, fДѓrДѓ hГўrtoape Еџi pavat cu cochilii albe, fine. Inima Г®i bДѓtu mai repede; se apropiau de Curtea RegalДѓ.

Thor privi din spatele cДѓruЕЈei Еџi fu copleЕџit. StrДѓzile imaculate forfoteau de miЕџcare. Zeci de cДѓruЕЈe, de toate formele Еџi mДѓrimile Еџi cДѓrГўnd tot felul de lucruri, umpleau drumurile. Una era Г®ncДѓrcatДѓ cu blДѓnuri; alta cu covoare Еџi Г®ncДѓ o alta cu gДѓini. Printre ele, mergeau sute de negustori, unii mГўnГўnd vite, alЕЈii cДѓrГўnd coЕџuri cu produse pe cap. Patru bДѓrbaЕЈi cДѓrau un mДѓnunchi de suluri de mДѓtase, care se legДѓnau pe niЕџte prДѓjini. Era o armatДѓ de oameni care se Г®ndreptau cu toЕЈii Г®n aceeaЕџi direcЕЈie.

Thor se Г®nsufleЕЈi. Nu mai vДѓzuse niciodatДѓ atГўЕЈia oameni la un loc, atГўtea bunuri, atГўt de multe lucruri Г®ntГўmplГўndu-se. ГЋЕџi petrecuse viaЕЈa Г®ntr-un mic sat, iar acum se afla Г®n inima regatului, Г®nghiЕЈit de marea de oameni.

Auzi un zgomot puternic, un zornДѓit de lanЕЈuri, iar o bucatДѓ mare de lemn fu trГўntitДѓ atГўt de puternic, Г®ncГўt pДѓmГўntul se cutremurДѓ. CГўteva clipe mai tГўrziu, se auzi un zgomot diferit, de copite de cai tropotind pe lemn. Privi Г®n jos Еџi descoperi cДѓ traversau un pod; dedesubt, se afla un ЕџanЕЈ. Un pod mobil.

Thor scoase capul afarДѓ Еџi vДѓzu stГўlpii imenЕџi de piatrДѓ, cu poarta cu ЕЈepi de metal deasupra.

Treceau pe sub Poarta RegalДѓ. Era cea mai largДѓ din cГўte vДѓzuse. Privi Г®n sus, la ЕЈepuЕџele metalice, gГўndindu-se cДѓ, dacДѓ ar cДѓdea, l-ar putea tДѓia Г®n douДѓ. ZДѓri patru dintre Cavalerii de Argint pДѓzind intrarea Еџi inima Г®i bДѓtu din nou mai repede.

TrecurДѓ printr-un tunel lung de piatrДѓ, apoi cerul i se dezvДѓlui din nou. Erau Г®n Curtea RegalДѓ. Lui Thor nu-i venea sДѓ creadДѓ cДѓ se afla acolo. Era Еџi mai multДѓ miЕџcare aici, de parcДѓ asta ar fi fost posibil в€’ mii de oameni agitГўndu-se Г®n diferite direcЕЈii. Erau vaste Г®ntinderi de gazon, perfect tuns Еџi flori deschise peste tot. Drumul se lДѓrgise Еџi de-a lungul sДѓu se aflau valeЕЈi, vГўnzДѓtori ambulanЕЈi Еџi acareturi. Ећi Г®n mijlocul tuturor acestora, oamenii regelui. OЕџteni gДѓtiЕЈi Г®n armuri. Thor reuЕџise.

Entuziasmat, se ridicДѓ fДѓrДѓ sДѓ vrea; imediat ce fДѓcu aceasta, cДѓruЕЈa se opri brusc Еџi el se rostogoli Г®napoi, aterizГўnd pe spate Г®n paie. ГЋnainte sДѓ se poate ridica, auzi lemnДѓria coborГўnd Еџi, privind Г®n sus, descoperi un bДѓtrГўn furios, chel, Г®mbrДѓcat Г®n zdrenЕЈe, Г®ncruntГўndu-se.

CДѓruЕЈaЕџul Г®ntinse braЕЈele, Г®l apucДѓ pe Thor de glezne cu mГўinile sale osoase Еџi-l trase afarДѓ.

Thor zburДѓ din cДѓruЕЈДѓ Еџi aterizДѓ pe spate Г®n drumul prДѓfuit, ridicГўnd un nor de praf. ГЋn jurul sДѓu izbucnirДѓ rГўsete.

„Data viitoare când vei călători în căruţa mea, băiete, te vor aştepta cătuşele! Ai noroc că nu chem Cavalerii de Argint acum!”

BДѓtrГўnul se Г®ntoarse Еџi se Г®ndepДѓrtДѓ, apoi se urcДѓ grДѓbit Г®n cДѓruЕЈДѓ Еџi dДѓdu bice cailor.

StГўnjenit, Thor Г®Еџi veni Г®n fire Еџi se ridicДѓ grДѓbit. Privi Г®n jur. Unul sau doi trecДѓtori chicoteau, iar Thor le zГўmbi dispreЕЈuitor, pГўnДѓ cГўnd Г®Еџi mutarДѓ privirea de la el. Se scuturДѓ de praf Еџi Г®Еџi frecДѓ braЕЈele; doar orgoliul Г®i fusese rДѓnit, nu Еџi trupul.

Entuziasmul Г®i reveni Г®n timp ce privea uimit Г®n jur Еџi Г®Еџi dДѓdu seama cДѓ ar trebui sДѓ fie mulЕЈumit cДѓ cel puЕЈin ajunseseВ  atГўt de departe. Acum, cДѓ ieЕџise din cДѓruЕЈДѓ Еџi putea sДѓ se uite nestingherit Г®n jur, ce priveliЕџte extraordinarДѓ i se dezvДѓlui: curtea se Г®ntindea cГўt vedea cu ochii. ГЋn centrul acesteia se afla un palat magnific de piatrДѓ, Г®nconjurat de ziduri falnice de piatrДѓ Г®ncoronate cu parapete, deasupra cДѓrora patrulau peste tot oamenii regelui. Pretutindeni Г®n jurul sДѓu erau spaЕЈii verzi, perfect Г®ntreЕЈinute, pieЕЈe pavate, fГўntГўni, pГўlcuri de copaci. Acesta era un oraЕџ. Ећi era inundat de oameni.

Pretutindeni se scurgeau tot felul de oameni—negustori, oşteni, demnitari—cu toţii grăbiţi. Trecură câteva minute înainte ca Thor să priceapă că se întâmpla ceva important. În timp ce mergea agale, văzu că se făceau pregătiri—se aşezau scaune, se ridica un altar. Păreau a fi pregătiri de nuntă.

Inima i se opri o clipДѓ cГўnd vДѓzu, Г®n depДѓrtare, un teren de turnir, cu traseul sДѓu prДѓfuit, delimitat de frГўnghii. Pe un cГўmp, vДѓzu oЕџteni aruncГўndu-Еџi suliЕЈele Г®n ЕЈinte Г®ndepДѓrtate; pe un altul, arcaЕџi ЕЈintind Г®n paie. PДѓrea cДѓ peste tot sunt jocuri, competiЕЈii. Se auzea Еџi muzicДѓ: lДѓute Еџi flaute Еџi chimvale, grupuri de muzicanЕЈi ce rДѓtДѓceau de colo, colo; era Еџi vin, butoaie uriaЕџe erau rostogolite afarДѓ; Еџi mГўncДѓruri, se aЕџezau mesele, care se Г®ntindeau cГўt vedeai cu ochii. Se pДѓrea cДѓ sosise Г®n toiul unei mari sДѓrbДѓtori.

OricГўt de ameЕЈitor ar fi fost totul, Thor simЕЈi nevoia urgentДѓ de a gДѓsi Legiunea. Deja Г®ntГўrziase Еџi trebuia sДѓ se facДѓ remarcat.

Se Г®ndreptДѓ cДѓtre prima persoanДѓ pe care o zДѓri, un bДѓtrГўn care pДѓrea a fi, dupДѓ ЕџorЕЈul sДѓu pДѓtat de sГўnge, un mДѓcelar grДѓbit. ToatДѓ lumea era atГўt de grДѓbitДѓ.

„Scuzaţi-mă, domnule”, zise Thor, prinzându-l de braţ.

BДѓrbatul se uitДѓ la mГўna lui Thor cu dispreЕЈ.

„Ce este, băiete?”

„Caut Legiunea Regală. Ştiţi cumva unde îşi face instrucţia?”

„Arăt ca o hartă?” şuieră bărbatul şi se îndepărtă ca o furtună.

Thor fu surprins de lipsa de politeЕЈe a acestuia.

Se repezi cДѓtre urmДѓtoarea persoanДѓ pe care-o zДѓri, o femeie care frДѓmГўnta aluatul pe o masДѓ lungДѓ. Erau cГўteva femei la aceastДѓ masДѓ, muncind din greu Еџi Thor Г®Еџi spuse cДѓ una dintre ele ar trebui sДѓ Еџtie.

„Mă scuzaţi, domniţă”, zise el. „Ştiţi cumva unde se află Legiunea Regală?”

Se uitarДѓ una la alta Еџi chicotirДѓ, unele erau cu doar cГўЕЈiva ani mai mari decГўt Thor. Cea mai Г®n vГўrstДѓ se Г®ntoarse Еџi-l privi.

„Nu cauţi în locul potrivit”, zise ea. „Aici ne pregătim pentru festivităţi.”

„Dar mi s-a spus că fac instrucţie la Curtea Regală”, zise Thor nedumerit.

Femeile chicotirДѓ din nou. Cea mai vГўrstnicДѓ Г®Еџi puse mГўinile Г®n Еџold Еџi dДѓdu din cap.

„Te porţi de parcă ai fi pentru prima oară la Curtea Regală. Nu ştii cât de mare e?”

Thor roЕџi cГўnd celelalte femei izbucnirДѓ Г®n rГўs Еџi, Г®n cele din urmДѓ, se Г®ndepДѓrtДѓ Г®n grabДѓ. Nu-i plДѓcea sДѓ fie luat peste picior.

VДѓzu Г®naintea sa zeci de drumuri, rДѓsucindu-se Еџi cotind Г®n fel Еџi chip prin Curtea RegalДѓ.

Din loc Г®n loc, Г®n zidurile de piatrДѓ se aflau cel puЕЈin douДѓsprezece de intrДѓri. MДѓrimea Еџi posibilitДѓЕЈile acestui loc erau copleЕџitoare. Avu sentimentul apДѓsДѓtor cДѓ ar fi putut cДѓuta zile Г®ntregi fДѓrДѓ sДѓ o gДѓseascДѓ.

ГЋi veni o idee: un oЕџtean ar Еџti cu siguranЕЈДѓ unde se pregДѓtesc ceilalЕЈi. Era emoЕЈionat la gГўndul cДѓ trebuia sДѓ se adreseze unui oЕџtean adevДѓrat al regelui, dar Еџtia cДѓ trebuie sДѓ o facДѓ.

Se Г®ntoarse Еџi se grДѓbi spre zid, cДѓtre oЕџteanul care fДѓcea de gardДѓ la cea mai apropiatДѓ intrare, cu speranЕЈa cДѓ nu va fi alungat. OЕџteanul stДѓtea drept, privind drept Г®nainte.

„Caut Legiunea Regală!” zise Thor, luându-şi cel mai curajos tonul cu putinţă.

OЕџteanul continua sДѓ priveascДѓ Г®nainte, ignorГўndu-l.

„Am spus, caut Legiunea Regală!” insistă Thor, ridicând tonul, hotărât să se facă remarcat.

DupДѓ cГўteva clipe, oЕџteanul Г®Еџi aruncДѓ privirea spre el, batjocoritor.

„Puteţi să-mi spuneţi unde este?” insistă Thor.

„Ce treabă ai cu ei?”

„O treabă foarte importantă”, stărui Thor, sperând că oşteanul nu va insista asupra acestui lucru.

OЕџteanul se Г®ntoarse Еџi continuДѓ sДѓ priveascДѓ drept Г®nainte, ignorГўndu-l din nou. Thor se temu cДѓ nu va primi niciodatДѓ un rДѓspuns.

Dar după un timp care păru o eternitate, oşteanul zise: „Treci prin poarta estică, apoi îndreaptă-te spre nord cât de mult poţi. Apoi, ia-o pe cea de-a treia poartă la stângă, la răscruce, ia-o la dreapta, apoi fă-o la dreapta din nou. Treci pe sub a doua arcadă de piatră şi tabăra lor se află dincolo de poartă. Dar ascultă-mă pe mine, îţi pierzi timpul. Ei nu primesc vizitatori.”

Era tot dorea Thor sДѓ audДѓ. FДѓrДѓ sДѓ piardДѓ o clipДѓ, se rДѓsuci Еџi o rupse la fugДѓ peste cГўmp, urmГўnd indicaЕЈiile oЕџteanului, repetГўndu-le Г®n gГўnd, Г®ncercГўnd sДѓ le memoreze. ObservДѓ cДѓ soarele se ridicase pe cer Еџi se rugДѓ doar sДѓ nu ajungДѓ prea tГўrziu.


*

Thor alerga pe cДѓrДѓrile curate, pavate cu cochilii, cotind cГўnd la stГўnga, cГўnd la dreapta prin curtea regalДѓ. ГЋncercДѓ din rДѓsputeri sДѓ urmeze instrucЕЈiunile, sperГўnd sДѓ nu se rДѓtДѓceascДѓ. ГЋn cel mai Г®ndepДѓrtat capДѓt al curЕЈii, zДѓri toate porЕЈile Еџi o alese pe cea de-a treia din stГўnga. Trecu Г®n fugДѓ pe sub ea Еџi apoi, la fiecare rДѓspГўntie, urmДѓ instrucЕЈiunile. Alerga Г®n sens opus miilor de oameni care se revДѓrsau Г®n oraЕџ, iar mulЕЈimea devenea tot mai numeroasДѓ de la un minut la altul. Se izbea de cГўntДѓreЕЈi din flaut, de jongleri, bufoni Еџi de tot felul de comedianЕЈi, toЕЈi gДѓtiЕЈi de sДѓrbДѓtoare.

Thor nu putea suporta gГўndul cДѓ selecЕЈia ar putea Г®ncepe fДѓrДѓ el Еџi Г®ncercДѓ din rДѓsputeri sДѓ se concentreze, Г®n timp ce Г®Еџi urma calea, cДѓutГўnd un semn al taberei de instrucЕЈie. Trecu pe sub o arcadДѓ, o apucДѓ pe un alt drum Еџi apoi, departe, zДѓri ceea ce nu putea fi decГўt destinaЕЈia sa: un amfiteatru mic, construit din piatrДѓ, perfect rotund. OЕџtenii pДѓzeau marea poartДѓ a acestuia. Thor auzi ovaЕЈii din spatele zidurilor sale Еџi fu copleЕџit de emoЕЈie. Acesta era locul.

AlergДѓ, cu plДѓmГўnii stГўnd sДѓ-i explodeze. CГўnd ajunse Г®n faЕЈa porЕЈii, douДѓ gДѓrzi fДѓcurДѓ un pas Г®nainte Еџi Г®Еџi coborГўrДѓ suliЕЈele, barГўndu-i drumul. O a treia gardДѓ ieЕџi Г®n faЕЈДѓ Еџi ridicДѓ palma.

„Opreşte-te acolo”, ordonă el.

Thor se opri brusc, trДѓgГўndu-Еџi rДѓsuflarea, abia putГўnd sДѓ-Еџi reЕЈinДѓ entuziasmul.

„Nu… înţelegeţi”, gâfâi el, vorbind sacadat, „trebuie să intru. Am ajuns târziu.”

„Târziu pentru ce?”

„Pentru selecţie.”

Garda, un bДѓrbat scund, solid, cu faЕЈa ciupitДѓ de vДѓrsat se Г®ntoarse Еџi-i privi pe ceilalЕЈi, care Г®l privirДѓ la rГўndul lor, cinic.

Se Г®ntoarse Еџi-l scrutДѓ pe Thor cu o privire dispreЕЈuitoare.

„Recruţii au fost luaţi acum câteva ore în transportul regal. Dacă nu ai fost invitat, nu ai cum să intri.”

„Dar nu înţelegeţi. Trebuie…”

Garda se Г®ntinse Еџi-l apucДѓ pe Thor de cДѓmaЕџДѓ.

„Tu nu înţelegi, băieţel obraznic. Cum îndrăzneşti să vii aici şi să încerci să intri cu forţa? Acum pleacă, înainte să te pun în cătuşe.”

ГЋl Г®mbrГўnci pe Thor, care se poticni, fДѓcГўnd cГўЕЈiva paЕџi Г®napoi.

Thor simţi o durere ascuţită în piept, acolo unde mâna gărzii îl atinsese—dar, mai mult decât atât, simţi durerea de a fi respins. Era indignat. Doar nu făcuse tot acest drum pentru a fi alungat de gărzi fără ca măcar să fie primit. Era hotărât să ajungă înăuntru.

Garda se Г®ntoarse Г®ncet spre oamenii sДѓi, iar Thor se Г®ndepДѓrtДѓ Г®ncet, mergГўnd Г®n sensul acelor de ceas Г®n jurul clДѓdirii circulare. Avea un plan. Merse pГўnДѓ nu mai putea fi zДѓrit, apoi Г®ncepu sДѓ se furiЕџeze de-a lungul zidurilor. Se asigurДѓ cДѓ gДѓrzile nu-l mai puteau vedea, apoi luДѓ vitezДѓ pГўnДѓ alergДѓ de-a binelea.

Aflat la jumătatea drumului în jurul clădirii, observă o altă intrare în arenă—sus se găseau deschideri arcuite în piatră, blocate cu gratii. Uneia dintre aceste deschideri îi lipseau gratiile. Auzi un urlet, se ridică până la pervaz şi privi înăuntru.

Inima prinse sДѓ-i batДѓ cu putere. Zeci de recruЕЈi, inclusiv fraЕЈii sДѓi, erau rДѓspГўndiЕЈi pe un imens teren circular de instrucЕЈie. AliniaЕЈi, stДѓteau cu toЕЈii cu faЕЈa spre o duzinДѓ de cavaleri de argint. Oamenii regelui se plimbau printre ei, mДѓsurГўndu-i.

ГЋntr-o parte, un alt grup de recruЕЈi arunca suliЕЈe spre o ЕЈintДѓ Г®ndepДѓrtatДѓ, sub privirea atentДѓ a unui oЕџtean. Unul dintre ei ratДѓ.

Thor ardea de indignare. Ar fi putut lovi acele ЕЈinte; era la fel de bun ca oricare dintre aceЕџtia. Doar pentru cДѓ era mai tГўnДѓr Еџi puЕЈin mai scund nu era drept sДѓ fie lДѓsat pe dinafarДѓ.

DeodatДѓ, Thor simЕЈi o mГўnДѓ pe spate, apoi fu smucit Г®napoi Еџi aruncat prin aer. AterizДѓ greu pe terenul de dedesubt, cu respiraЕЈia tДѓiatДѓ.

Privi Г®n sus Еџi vДѓzu garda de la poartДѓ Г®ncruntГўndu-se la el.

„Ce ţi-am spus eu ţie, băiete?”

ГЋnainte sДѓ poatДѓ reacЕЈiona, garda se trase Г®napoi Еџi-l lovi puternic pe Thor cu piciorul. Thor simЕЈi o loviturДѓ puternicДѓ Г®n coaste, Г®n timp ce garda se pregДѓtea sДѓ-l loveascДѓ din nou.

De data asta, Thor prinse piciorul gДѓrzii Г®n aer; Г®l smuci, fДѓcГўndu-l pe bДѓrbat sДѓ-Еџi piardДѓ echilibrul Еџi sДѓ cadДѓ.

Thor Г®Еџi recДѓpДѓtДѓ repede stДѓpГўnirea de sine. ГЋn acelaЕџi timp, garda Еџi-o recДѓpДѓtДѓ pe-a sa. Thor se holba la el, Еџocat de ceea ce tocmai fДѓcuse. ГЋn faЕЈa lui, garda Г®l privea ameninЕЈДѓtor.

„Nu numai că te voi încătuşa”, şuieră garda, „dar te voi face să plăteşti pentru asta. Nimeni nu se atinge de gărzile regelui! Uită de Legiune—acum te vei lăfăi într-o temniţă! Vei fi norocos dacă vei mai fi văzut vreodată!”

Garda scoase un lanЕЈ cu cДѓtuЕџДѓ la capДѓt. Se apropie de Thor cu un chip rДѓzbunДѓtor.

Mintea lui Thor lucra febril. Nu putea să-şi permită să fie pus în cătuşe—şi cu toate acestea nu voia să rănească un membru al Gărzilor Regale. Trebuia să găsească ceva—repede.

ГЋЕџi aminti de praЕџtia sa. Reflexele preluarДѓ controlul Г®n timp ce o apucДѓ, puse o piatrДѓ Г®n ea, ЕЈinti Еџi trase.

Piatra zburДѓ prin aer Еџi lovi cДѓtuЕџele din mГўna bДѓrbatului uimit; lovi totodatДѓ Еџi degetele acestuia. Garda se trase Г®napoi Еџi Г®Еџi scuturДѓ mГўna, urlГўnd de durere, Г®n timp ce cДѓtuЕџele cДѓzurДѓ la pДѓmГўnt.

Garda, aruncГўndu-i lui Thor o privire de moarte, Г®Еџi trase sabia. Aceasta ieЕџi din teacДѓ cu un clinchet metalic, distinct.

„Asta a fost ultima ta greşeală”, ameninţă el sumbru şi se repezi la el.

Thor nu avea de ales; omul acesta pur şi simplu nu voia să-l lase în pace. Puse o altă piatră în praştie şi trase. Ţinti dinadins—nu voia să ucidă un membru al gărzii, dar trebuia să-l oprească. Aşa că, în loc să-i ţintească inima, nasul, ochiul sau capul, Thor ţinti în singurul loc în care ştia că-l va opri, dar nu-l va omorî. Între picioarele gărzii.

Lansă piatra—nu cu toată puterea, dar cu destulă tărie ca să-l pună jos. Era lovitura perfectă.

Garda aproape leЕџinДѓ, scДѓpГўndu-Еџi sabia, apucГўndu-se de vintre Г®n timp ce se prДѓbuЕџi la pДѓmГўnt Еџi se ghemui ca o minge.

„Vei fi spânzurat pentru asta!” gemu el, printre mormăituri de durere. „Gărzi! Gărzi!”

Thor Г®Еџi ridicДѓ privirea Еџi vДѓzu cГўteva dintre gДѓrzile regelui alergГўnd cДѓtre el.

Era acum ori niciodatДѓ.

FДѓrДѓ a mai pierde o clipДѓ, se repezi cДѓtre pervazul ferestrei. Trebuia sДѓ sarДѓ prin ea Г®n arenДѓ Еџi sДѓ se facДѓ cunoscut. Ећi se va lupta cu oricine Г®i va sta Г®n cale.




CAPITOLUL CINCI


MacGil stătea în sala de sus a castelului, în sala de audienţe private, cea pe care o folosea pentru problemele sale personale. Era aşezat pe tronul sculptat în lemn şi se uita la patru dintre copiii săi, care stăteau în picioare, în faţa lui. Se afla acolo fiul său cel mare, Kendrick, care, la douăzeci şi cinci de ani, era un bun luptător şi un adevărat gentleman. Dintre toţi copiii săi, acesta semăna cel mai mult cu MacGil—ceea ce era o ironie, întrucât Kendrick era un bastard, singurul făcut cu o altă femeie, pe care o uitase de mult. MacGil îl crescuse pe Kendrick împreună cu copiii săi legitimi, în ciuda protestelor iniţiale ale reginei, cu condiţia de a nu accede vreodată la tron. Lucrul acesta îl îndurera pe MacGil acum, căci Kendrick era cel mai straşnic bărbat pe  care-l cunoscuse, un fiu pe care era mândru că-l zămislise. Nu ar fi existat un mai bun moştenitor al regatului.

Lângă acesta, în deplin contrast, stătea cel de-al doilea fiu al său—dar primul fiu legitim—Gareth, de douăzeci şi trei de ani, subţire, cu obraji scobiţi şi ochi mari, căprui, care nu încetau să arunce săgeţi. Caracterul acestuia era complet diferit de cel al fratelui său mai mare.

Gareth era, prin natura sa, tot ceea ce Kendrick nu era: pe cГўnd fratele sДѓu era sincer, Gareth Г®Еџi ascundea adevДѓratele gГўnduri; fratele sДѓu era mГўndru Еџi nobil, Gareth era necinstit Еџi viclean. Faptul cДѓ nu-Еџi plДѓcea propriul fiu Г®l durea pe MacGil Еџi se strДѓduise mult sДѓ-i corecteze firea; dar la un moment dat, Г®n adolescenЕЈa bДѓiatului, se hotДѓrГўse cДѓ firea Г®i fusese predestinatДѓ: intrigant, avid de putere Еџi ambiЕЈios Г®n sensul rДѓu al cuvГўntului. De asemenea, lui Gareth nu-i plДѓceau femeile Еџi avea mulЕЈi iubiЕЈi. AlЕЈi regi ar fi alungat un asemenea fiu, dar MacGil era mai deschis la minte Еџi, pentru el, acesta nu era un motiv sДѓ nu-Еџi iubeascДѓ fiul. Nu-l judeca pentru asta. ГЋl judeca Г®nsДѓ pentru firea sa rece Еџi intrigantДѓ, pe care nu i-o putea trece cu vederea.

Alături de Gareth stătea Gwendolyn, cea de-a doua născută a lui MacGil. Abia împlinise şaisprezece ani, era cea mai frumoasă fată pe care o văzuse vreodată, iar firea îi era chiar mai plăcută decât înfăţişarea. Era bună la suflet, generoasă, onestă—cea mai minunată tânără pe care o cunoscuse. În această privinţă, semăna cu Kendrick. Îl privea pe MacGil cu dragoste, iar el îi simţea loialitatea în fiecare privire. Era chiar mai mândru de ea decât de fiii săi.

ГЋn picioare, lГўngДѓ Gwendolyn, stДѓtea mezinul lui MacGil, Reece, un bДѓieЕЈandru mГўndru Еџi dezgheЕЈat care, la paisprezece ani, era pe cale sДѓ devinДѓ bДѓrbat. MacGil privea cu mare plДѓcere iniЕЈierea sa Г®n Legiune Еџi putea deja sДѓ-Еџi dea seama ce fel de om urma sДѓ devinДѓ. ГЋntr-o zi, MacGil nu avea nicio Г®ndoialДѓ, Reece avea sДѓ devinДѓ cel mai bun fiu al sДѓu Еџi un mare conducДѓtor. Dar ziua aceea nu sosise. Era prea tГўnДѓr Еџi avea Г®ncДѓ multe de Г®nvДѓЕЈat.

MacGil avea sentimente amestecate, Г®n timp ce mДѓsura cu privirea aceЕџti patru copii, cei trei fii Еџi fiica, care stДѓteau Г®naintea sa. SimЕЈea mГўndrie amestecatДѓ cu dezamДѓgire. Era totodatДѓ furios Еџi supДѓrat, cДѓci doi dintre copiii lipseau. Cea mai mare, fiica sa Luanda, se pregДѓtea, desigur, pentru propria nuntДѓ Еџi, dat fiind cДѓ urma sДѓ se mДѓrite Г®ntr-un alt regat, nu avea motiv sДѓ ia parte la aceastДѓ discuЕЈie despre succesiune. Dar celДѓlalt fiu, Godfrey, mijlociul de optsprezece ani, lipsea nejustificat. MacGil era nemulЕЈumit de aceastДѓ lipsДѓ de consideraЕЈie.

ГЋncДѓ din copilДѓrie, Godfrey arДѓtase dispreЕЈ pentru domnie; fusese limpede Г®ntotdeauna cДѓ nu-i pДѓsa Еџi cДѓ nu va domni vreodatДѓ. Iar cea mai mare dezamДѓgire a lui MacGil era cДѓ Godfrey alesese, Г®n schimb, sДѓ-Еџi piardДѓ timpul prin taverne cu prieteni ticДѓloЕџi, aruncГўnd asupra familiei regale o tot mai mare ruЕџine Еџi dezonoare. Era un trГўntor, care dormea o mare parte din zi Еџi Г®Еџi umplea timpul rДѓmas cu bДѓutura. Pe de o parte, MacGil se simЕЈea uЕџurat cДѓ nu era acolo; pe de altДѓ parte, era o insultДѓ pe care nu o putea suporta. De fapt, se aЕџteptase la asta Еџi Г®Еџi trimisese oamenii sДѓ scotoceascДѓ tavernele Еџi sДѓ-l aducДѓ Г®napoi. MacGil stДѓtea tДѓcut, aЕџteptГўnd ca asta sДѓ se Г®ntГўmple.

ГЋn cele din urmДѓ, uЕџa grea de stejar se deschise cu zgomot Еџi gДѓrzile regale mДѓrЕџДѓluirДѓ Г®nДѓuntru, tГўrГўndu-l pe Godfrey Г®ntre ele. ГЋi dДѓdurДѓ un ghiont, iar Godfrey se Г®mpletici prin Г®ncДѓpere, Г®n timp ce ei trГўntirДѓ uЕџa Г®n urma lor.

FraЕЈii Еџi sora lui se Г®ntoarserДѓ Еџi Г®l privirДѓ insistent. Godfrey era neГ®ngrijit, duhnind a bere, nebДѓrbierit Еџi pe jumДѓtate Г®mbrДѓcat. Le zГўmbi tuturor. Obraznic. Ca Г®ntotdeauna.

„Bună ziua, tată”, zise Godfrey. „Am pierdut toată distracţia?”

„Vei sta alături de fraţii tăi şi vei aştepta să vorbesc. Dacă nu, Dumnezeu să m-ajute, te închid în temniţă cu prizonierii de rând şi nu vei primi hrană—iar bere, cu atât mai puţin—timp de trei zile.”

SfidДѓtor, Godfrey Г®Еџi privi la rГўndul sДѓu tatДѓl. ГЋn acea privire, MacGil detectДѓ un rezervor adГўnc de putere, ceva din sine Г®nsuЕџi, o scГўnteie din ceva ce ar putea Г®ntr-o zi sДѓ-i fie de mare ajutor lui Godfrey. Asta dacДѓ va reuЕџi vreodatДѓ sДѓ-Еџi Г®nfrГўngДѓ propria fire.

Rebel pГўnДѓ la capДѓt, Godfrey aЕџteptДѓ mai bine de zece secunde Г®nainte de a se conforma Еџi de se Г®ndrepta agale cДѓtre ceilalЕЈi.

MacGil studia aceЕџti cinci copii care stДѓteau Г®n faЕЈa sa: bastardul, perversul, beЕЈivul, fiica Еџi mezinul sДѓu. Era un amestec ciudat Еџi abia Г®i venea sДѓ creadДѓ cДѓ erau toЕЈi zДѓmisliЕЈi de el. Ећi acum, Г®n ziua nunЕЈii fiicei sale mai mari, cДѓzuse pe umerii lui sarcina de a alege un moЕџtenitor din aceastДѓ adunДѓturДѓ. Cum era posibil?

Era inutil; la urma urmelor, era Г®n floarea vГўrstei Еџi ar fi putut domni Г®ncДѓ treizeci de ani. MoЕџtenitorul ales astДѓzi, oricare ar fi el, n-ar fi putut ocupa tronul decenii la rГўnd. TradiЕЈia aceasta Г®l irita. Poate cДѓ fusese justificatДѓ pe vremea predecesorilor sДѓi, dar acum nu mai avea niciun rost.

ГЋЕџi drese glasul.

„Ne-am adunat astăzi aici pentru că aşa ne cere tradiţia. După cum ştiţi, în ziua nunţii primului meu născut, e de datoria mea să numesc un succesor. Un moştenitor care să conducă regatul acesta. Dac-ar fi să mor, nimeni nu ar fi mai potrivit să domnească decât mama voastră. Dar după legea regatului nostru, numai un descendent al regelui poate domni. De aceea, trebuie să aleg.”

MacGil Г®Еџi trase rДѓsuflarea, cugetГўnd. O tДѓcerea grea se lДѓsДѓ Еџi putu simЕЈi greutatea aЕџteptДѓrii.

Se uitДѓ Г®n ochii lor Еџi vДѓzu la fiecare expresii diferite. Bastardul pДѓrea resemnat, Еџtiind cДѓ nu va fi ales. Ochii perversului strДѓluceau de ambiЕЈie, cДѓci se aЕџtepta firesc sДѓ fie el alesul. BeЕЈivul privea pe fereastrДѓ, nepДѓsДѓtor. Fiica sa Г®l privea cu dragoste, Еџtiind cДѓ nu intra Г®n discuЕЈie, dar iubindu-Еџi tatДѓl cu toate acestea. AcelaЕџi lucru Еџi cu mezinul sДѓu.

„Kendrick, întotdeauna te-am considerat fiul meu adevărat. Dar legile regatului mă obligă să las tronul unui descendent legitim.”

Kendrick se înclină. „Tată, nu mă aşteptam să o faci. Sunt mulţumit cu soarta mea. Te rog, nu lăsa asta să te încurce.”

RДѓspunsul lui Г®l Г®ndurerДѓ pe MacGil, care simЕЈea cГўt este de sincer Еџi dorea tot mai mult sДѓ-l numeascДѓ pe el moЕџtenitor.

„Mai rămân patru dintre voi. Reece, eşti un tânăr straşnic, cel mai bun dintre câţi am întâlnit. Dar eşti prea tânăr pentru a intra în discuţie.”

„Mă aşteptam la asta, tată”, răspunse Reece, cu o uşoară plecăciune.

„Godfrey, eşti unul dintre cei trei fii legitimi ai mei—dar ai ales să-ţi iroseşti viaţa prin taverne, cu pleava. Ţi s-a oferit o viaţă plină de privilegii, dat tu le-ai dispreţuit pe toate. Dacă am vreo mare dezamăgire în viaţă, aceea eşti tu.”

Godfrey se strГўmbДѓ, fГўЕЈГўindu-se neliniЕџtit.

„Ei bine, atunci cred că am terminat aici şi mă pot întoarce la tavernă, nu-i aşa, tată?”

Ећi cu o plecДѓciune rapidДѓ, Г®n bДѓtaie de joc, Godfrey se rДѓsuci Еџi traversДѓ ЕЈanЕЈoЕџ sala.

„Vino imediat înapoi!” îl repezi MacGil. „ACUM!”

Godfrey Г®Еџi continuДѓ drumul, ignorГўndu-l. TraversДѓ sala Еџi deschise uЕџa. DouДѓ gДѓrzi stДѓteau acolo.

MacGil fierbea de furie, Г®n timp ce gДѓrzile Г®l priveau Г®ntrebДѓtor. Dar Godfrey nu aЕџteptДѓ; trecu printre ei Г®mbrГўncindu-i Еџi ieЕџi pe coridor.

„Reţineţi-l! Şi ţineţi-l departe de ochii reginei! Nu vreau să o împovăreze cu prezenţa lui în ziua nunţii fiicei ei!”

“Da, Majestate”, ziseră ei, închizând uşa şi repezindu-se după el.

MacGil stДѓtea acolo, rДѓsuflГўnd greu, roЕџu la faЕЈДѓ, Г®ncercГўnd sДѓ se liniЕџteascДѓ. Pentru a mia oarДѓ se Г®ntrebДѓ cu ce greЕџise sДѓ merite un asemenea fiu.

Privi Г®napoi cДѓtre copiii rДѓmaЕџi. Cei patru Г®l priveau Еџi ei, aЕџteptГўnd Г®n tДѓcere deplinДѓ. MacGil inspirДѓ adГўnc, Г®ncercГўnd sДѓ se concentreze.

„Au rămas doar doi dintre voi”, continuă el. „Şi dintre aceştia doi am ales un succesor.”

MacGil se Г®ntoarse cДѓtre fiica sa.

„Aceea eşti tu, Gwendolyn.”

ГЋn salДѓ nu se mai auzi nicio suflare; copiii pДѓreau cu toЕЈii ЕџocaЕЈi, mai ales Gwendolyn.

„Ai vorbit serios, tată?” întrebă Gareth. „Ai spus Gwendolyn?”

„Tată, sunt onorată”, spuse Gwendolyn. „Dar nu pot accepta. Sunt femeie.”

„Adevărat, pe tronul regatului n-a stat niciodată o femeie. Dar am hotărât că a sosit momentul ca tradiţia să se schimbe. Gwendolyn, eşti mai inteligentă şi ai un spirit mai rafinat decât al oricărei tinere pe care-am întâlnit-o vreodată. Eşti tânără, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu voi muri curând şi, când va sosi vremea, vei fi destul de înţeleaptă pentru a domni. Regatul va fi al tău.”

„Dar, tată!” ţipă Gareth, cenuşiu la faţă. „Sunt primul tău fiu legitim! Dintotdeauna, în toată istoria clanului MacGil, coroana a trecut la cel mai vârstnic fiu!”

„Eu sunt Regele”, răspunse MacGil întunecat, „şi eu dictez tradiţia.”

„Dar nu e drept!” insistă Gareth, cu voce rugătoare. „Eu ar trebui să fiu rege. Nu sora mea. Nu o femeie!”

„Ţine-ţi gura, băiete!” strigă MacGil, tremurând de furie. „Îndrăzneşti să-mi pui la îndoială hotărârea?”

„Sunt lăsat deoparte pentru o femeie? Asta-i ceea ce crezi despre mine?”

„Am luat o decizie”, zise MacGil. „Îmi vei da ascultare şi o vei respecta, ca oricare dintre supuşii mei. Acum, lăsaţi-mă singur.”

Copiii Г®nclinarДѓ capetele cu repeziciune Еџi ieЕџirДѓ Г®n grabДѓ din Г®ncДѓpere.

Dar Gareth se opri la uЕџДѓ, neГ®ndurГўndu-se sДѓ plece.

Se Г®ntoarse Еџi, singur, Г®Еџi Г®nfruntДѓ tatДѓl.

MacGil îi putea citi dezamăgirea pe chip. Era limpede, aşteptase să fie numit succesor astăzi. Mai mult: şi-o dorise. Cu disperare. Ceea ce nu-l surprinse pe MacGil deloc—şi era chiar motivul pentru care nu-l numise pe el.

„De ce mă urăşti, tată?” întrebă el.

„Nu te urăsc. Numai că nu te consider potrivit să-mi conduci regatul.”

„Şi de ce crezi asta?” insistă Gareth.

„Pentru că este exact ceea ce-ţi doreşti.”

FaЕЈa lui Gareth deveni aproape vГўnДѓtДѓ. ГЋn mod vДѓdit, Г®i oferea lui MacGil o priveliЕџte a adevДѓratei lui firi. MacGil Г®l privi Г®n ochi Еџi vДѓzu arzГўnd Г®n ei mai multДѓ urДѓ decГўt Еџi-ar fi imaginat vreodatДѓ.

FДѓrДѓ a mai scoate vreun cuvГўnt, Gareth ieЕџi ca o furtunДѓ din camerДѓ, trГўntind uЕџa Г®n urma sa.

ГЋn sala care rДѓsunДѓ, MacGil se cutremurДѓ. ГЋЕџi aminti privirea fiului sДѓu Еџi simЕЈi o urДѓ atГўt de profundДѓ, mai profundДѓ chiar decГўt cea a duЕџmanilor sДѓi. ГЋn acea clipДѓ, Г®Еџi aminti de Argon Еџi de avertismentul sДѓu cДѓ pericolul e aproape.

Oare era chiar atГўt de aproape?




CAPITOLUL ЕћASE


Thor o rupse la fugă peste câmpul întins al arenei, alergând din toate puterile. În spate, aproape, putea auzi paşii gărzilor regelui. Îl urmăriră prin decorul fierbinte şi prăfuit, înjurând în timp ce alergau. În faţa sa, erau răspândiţi membrii—şi noii recruţi—ai Legiunii, zeci de băieţi ca el, dar mai în vârstă şi mai puternici. Se antrenau şi erau testaţi în diferite formaţii, unii aruncând suliţele, alţii atacând cu suliţe scurte, iar câţiva exersându-şi mânuirea lăncii. Ocheau ţinte îndepărtate, pe care rareori le ratau. Aceştia erau rivalii săi şi păreau redutabili.

Printre ei, se aflau zeci de cavaleri adevДѓraЕЈi, dintre Cavalerii de Argint, stГўnd Г®n picioare Г®ntr-un larg semicerc, Еџi supraveghind acЕЈiunea. JudecГўnd. HotДѓrГўnd cine va rДѓmГўne Еџi cine va fi trimis acasДѓ.

Thor Еџtia cДѓ va trebui sДѓ-Еџi dovedeascДѓ valoarea, sДѓ-i impresioneze pe aceЕџti bДѓrbaЕЈi. ГЋn cГўteva momente, gДѓrzile vor fi pe el Еџi, dacДѓ avea vreo ЕџansДѓ sДѓ facДѓ impresie, acum era momentul. Dar cum? Mintea sa cДѓuta febril Г®n timp ce gonea prin curte, hotДѓrГўt sДѓ nu se lase alungat.

ГЋn timp ce Thor alerga, ceilalЕЈi Г®ncepurДѓ sДѓ observe ce se Г®ntГўmplДѓ. CГўЕЈiva dintre recruЕЈi se oprirДѓ din ceea ce fДѓceau Еџi se Г®ntoarserДѓ spre el, la fel Еџi cГўЕЈiva dintre cavaleri. ГЋn cГўteva momente, Thor simЕЈi cДѓ atenЕЈia tuturor se opri asupra sa. PДѓreau consternaЕЈi Еџi Г®Еџi dДѓdu seama cДѓ, probabil, se Г®ntrebau cine era el, cel care alerga pe terenul lor, urmДѓrit de trei dintre gДѓrzile regelui. Nu aЕџa Г®Еџi dorise sДѓ facДѓ impresie. NiciodatДѓ Г®n viaЕЈДѓ, pe cГўnd visa sДѓ se alДѓture Legiunii, nu-Еџi imaginase cДѓ lucrurile se vor Г®ntГўmpla astfel.

ГЋn timp ce Thor alerga, cГўntДѓrind ce sДѓ facДѓ, situaЕЈia se schimbДѓ Г®n favoarea sa. Un bДѓiat voinic, un recrut, hotДѓrГўse sДѓ-i impresioneze pe ceilalЕЈi, oprindu-l pe Thor. ГЋnalt, bine legat Еџi aproape de douДѓ ori mai mare decГўt Thor, Г®Еџi ridicДѓ sabia de lemn pentru a-i bloca drumul.

Thor observДѓ cДѓ era hotДѓrГўt sДѓ-l doboare, sДѓ-l umileascДѓ Г®n faЕЈa tuturor Еџi sДѓ-Еџi cГўЕџtige astfel un avantaj faЕЈДѓ de ceilalЕЈi recruЕЈi.

Acest lucru Г®l Г®nfurie. Thor nu avea nimic de Г®mpДѓrЕЈit cu bДѓiatul acesta, iar aceasta nu era lupta lui. Dar voia sДѓ o facДѓ a lui, numai pentru a avea un avantaj faЕЈДѓ de ceilalЕЈi.

ГЋn timp ce se apropia, lui Thor abia Г®i venea sДѓ creadДѓ cГўt era de mare: se Г®nДѓlЕЈa asupra lui, privind Г®ncruntat Г®n jos, cu ЕџuviЕЈele groase de pДѓr negru acoperindu-i fruntea Еџi cea mai largДѓ, cea mai pДѓtratДѓ falcДѓ din cГўte vДѓzuse vreodatДѓ. Nu vedea cum ar fi putut sДѓ obЕЈinДѓ o cГўt de micДѓ victorie Г®mpotriva acestui bДѓiat.

BДѓiatul Г®l atacДѓ cu sabia sa de lemn Еџi Thor Еџtia cДѓ, dacДѓ nu va reacЕЈiona imediat, va fi doborГўt.

Reflexele lui Thor funcЕЈionau. ГЋЕџi luДѓ instinctiv praЕџtia, se trase Г®napoi Еџi lansДѓ o piatrДѓ spre mГўna bДѓiatului. Piatra Г®Еџi nimeri ЕЈinta Еџi lovi sabia din mГўnДѓ acestuia, tocmai Г®n clipa Г®n care bДѓiatul o cobora. Sabia zburДѓ Еџi bДѓiatul, strigГўnd, se apucДѓ de mГўnДѓ.

Thor nu pierdu timpul. AtacДѓ, profitГўnd de rДѓgaz, sДѓri Г®n aer Еџi Г®Еџi propti ambele picioare drept Г®n pieptul bДѓiatului. Dar acesta era atГўt de masiv, Г®ncГўt era ca Еџi cum ar fi lovit un stejar.

BДѓiatul abia dacДѓ se clДѓtinДѓ Г®napoi cГўЕЈiva centimetri, Г®n timp ce Thor se opri brusc Еџi cДѓzu le picioarele bДѓiatului.

Asta nu-i a bunДѓ, gГўndi Thor, Г®n timp ce se lovi de pДѓmГўnt cu o bufniturДѓ, cu urechile ЕЈiuind.

Thor Г®ncercДѓ sДѓ se ridice, dar bДѓiatul era cu un pas Г®naintea sa. Se aplecДѓ, Г®l apucДѓ pe Thor de spate Еџi-l aruncДѓ, fДѓcГўndu-l sДѓ zboare, cu capul Г®nainte, Г®n praf.

O mulЕЈime de bДѓieЕЈi se adunarДѓ repede, formГўnd un cerc Г®n jurul lor Еџi ovaЕЈionГўnd. Thor roЕџi, umilit.

Thor se rДѓsuci pentru a se ridica, dar bДѓiatul era prea rapid. Era deja deasupra lui, ЕЈintuindu-l la pДѓmГўnt. ГЋnainte ca Thor sДѓ-Еџi dea seama, se luarДѓ la trГўntДѓ, iar greutatea bДѓiatului era enormДѓ.

Thor putea auzi strigătele înăbuşite ale recruţilor care-i încercuiseră, nerăbdători să vadă sânge. Băiatul se încruntă; îşi ridică degetele mari şi le îndreptă în jos, spre ochii lui Thor. Lui Thor nu-i venea să creadă—părea că băiatul acesta chiar voia să-l rănească. Îşi dorea chiar atât de mult să se evidenţieze?

ГЋn ultima secundДѓ, Thor Г®Еџi rostogoli capul Г®n lДѓturi Еџi mГўinile bДѓiatului trecurДѓ Г®n zbor, cufundГўndu-se Г®n praf. Thor profitДѓ de ЕџansДѓ Еџi se rostogoli de sub el.

Thor se ridicДѓ Еџi-l Г®nfruntДѓ pe bДѓiatul care se ridicase Еџi el. BДѓiatul Г®l atacДѓ, ЕЈintindu-i faЕЈa, dar Thor se aplecДѓ Г®n ultimul moment; simЕЈi suflul loviturii Г®n faЕЈДѓ Еџi Г®nЕЈelese cДѓ dacДѓ pumnul bДѓiatului l-ar fi lovit, i-ar fi rupt falca. Thor se Г®ntinse Еџi-l lovi pe bДѓiet Г®n pГўntece, dar abia dacДѓ avu vreun efect; era ca Еџi cum ar fi lovit un copac.

ГЋnainte ca Thor sДѓ poatДѓ riposta, bДѓiatul Г®l lovi cu cotul Г®n faЕЈДѓ. Thor se dДѓdu Г®napoi, clДѓtinГўndu-se din cauza loviturii. Era ca Еџi cum ar fi fost lovit de un ciocan Еџi urechile Г®i ЕЈiuiau.

ГЋn timp ce Thor se poticnea, Г®ncercГўnd sДѓ-Еџi recapete rДѓsuflarea, bДѓiatul atacДѓ Еџi-l lovi puternic cu piciorul Г®n piept. Thor zburДѓ Г®napoi Еџi se prДѓbuЕџi la pДѓmГўnt, aterizГўnd pe spate. CeilalЕЈi bДѓieЕЈi ovaЕЈionau.

Ameţit, Thor dădu să se ridice, dar băiatul atacă din nou, se balansă şi-l lovi din nou cu pumnul în faţă, lăsându-l lat la pământ—de data aceasta definitiv.

Thor zДѓcea acolo, auzind ovaЕЈiile Г®nДѓbuЕџite ale celorlalЕЈi, simЕЈind gustul sДѓrat al sГўngelui curgГўndu-i din nas, de la lovitura primitДѓ Г®n faЕЈДѓ. Gemu de durere. Privi Г®n sus Еџi-l vДѓzu pe bДѓiatul cel voinic Г®ntorcГўndu-se Еџi Г®ndreptГўndu-se spre prietenii sДѓi, deja pregДѓtit sДѓ-Еџi serbeze victoria.

Thor voia sДѓ renunЕЈe. BДѓiatul era uriaЕџ, luptase zadarnic cu el Еџi nu putea sДѓ Г®ndure mai multДѓ durere. Dar ceva din el Г®l Г®mpingea Г®nainte. Nu putea sДѓ piardДѓ. Nu Г®n faЕЈa tuturor acestor oameni.

Nu renunЕЈa! RidicДѓ-te. RidicДѓ-te!

Thor reuЕџi cumva sДѓ-Еџi adune puterile. GemГўnd, se rostogoli Еџi se sprijini Г®n mГўini Еџi Г®n genunchi, apoi se ridicДѓ Г®ncet Г®n picioare. ГЋl Г®nfruntДѓ pe bДѓiat, sГўngerГўnd, cu ochiul umflat, nevДѓzГўnd bine, respirГўnd greu Еџi Г®Еџi ridicДѓ pumnii.

UriaЕџul bДѓiat se Г®ntorsese Еџi se holbДѓ la Thor. ГЋЕџi scuturДѓ capul, nevenindu-i sДѓ creadДѓ.

„Ar fi trebuit să rămâi la pământ, băiete”, ameninţă el şi începu să se îndrepte către Thor.

„DESTUL!” strigă o voce. „Elden, retrage-te!”

Un cavaler Г®naintase brusc, ajungГўnd Г®ntre cei doi, ЕЈinГўnd palma sus Еџi oprindu-l pe Elden sДѓ se apropie de Thor. MulЕЈimea se potoli, iar toЕЈi priveau spre cavaler; Г®n mod cert, acesta era un bДѓrbat care impunea respect.

Thor ridicДѓ privirea, cu admiraЕЈie, la apariЕЈia cavalerului. Avea douДѓzeci Еџi ceva de ani, era Г®nalt, larg Г®n umeri, avea o bДѓrbie pДѓtratДѓ Еџi un pДѓr castaniu, bine Г®ngrijit. Thor Г®l plДѓcu imediat.

Armura lui de cea mai bunДѓ calitate, cu zalele fДѓcute din argint lustruit, era acoperitДѓ cu Г®nsemnele regale: Еџoimul-emblemДѓ al familiei MacGil. Lui Thor i se uscase gГўtul; se afla Г®n prezenЕЈa unui membru al familiei regale. Nu-i venea sДѓ creadДѓ.

„Explică-te, băiete”, îi spuse el lui Thor. „De ce-ai dat buzna neinvitat în arena noastră?”

ГЋnainte ca Thor sДѓ poatДѓ rДѓspunde, pe neaЕџteptate, trei membri ai GДѓrzii Regale pДѓtrunserДѓ Г®n cerc. Cel care-i conducea se oprise acolo, respirГўnd cu dificultate, arДѓtГўndu-l pe Thor cu degetul.

„L-a sfidat pe comandantul nostru!” strigă una dintre gărzi. „Îl voi încătuşa şi-l voi duce în temniţa regelui!”

„N-am făcut nimic rău!” protestă Thor.

„Ai făcut acum!” strigă garda. „Să dai buzna pe proprietatea regelui neinvitat?”

„Tot ce am vrut a fost o şansă!” strigă Thor, întorcându-se, pledând în faţa cavalerului din faţa sa, membru al familiei regale. „Tot ce am vrut a fost o şansă de a mă alătura Legiunii!”

„Acest teren de instrucţie este doar pentru cei invitaţi, băiete”, se auzi un glas aspru.

Un războinic de cincizeci de ani, lat şi îndesat, cu chelie, barbă scurtă şi o cicatrice pe nas păşi în interiorul cercului. Arăta de parcă ar fi fost soldat profesionist toată viaţa—şi, judecând după însemnele de pe armură, după ţinta de aur de pe pieptul său, părea a fi comandantul lor.

VДѓzГўndu-l, inima lui Thor Г®ncepu sДѓ batДѓ mai repede: un general.

„N-am fost invitat, sire”, zise Thor. „Acesta-i adevărul. Dar să mă aflu aici a fost visul meu de-o viaţă. Tot ce am vrut a fost şansa de a arăta ce pot să fac. Sunt tot atât de bun ca oricare dintre aceşti recruţi. Daţi-mi numai şansa s-o dovedesc. Vă rog. Să mă alătur Legiunii este tot ce am visat.”

„Acest câmp de luptă nu e pentru visători, băiete”, veni răspunsul lui aspru. E pentru luptători. Nu există excepţii de la regulile noastre: recruţii sunt aleşi.”

Generalul Г®ncuviinЕЈДѓ din cap Еџi garda regalДѓ se apropie de Thor cu cДѓtuЕџele la vedere.

Dar brusc cavalerul din familia regalДѓ fДѓcu un pas Г®nainte Еџi ridicДѓ palma, oprind garda.

„Poate că, uneori, se poate face o excepţie”, zise el.

Garda Г®l privi consternatДѓ, dorindu-Еџi Г®n mod evident sДѓ vorbeascДѓ, dar ЕЈinГўndu-Еџi gura din respect pentru un membru al familiei regale.

„Îţi admir curajul, băiete”, continuă cavalerul. „Înainte de a te alunga, aş dori să văd ce poţi să faci.”

„Dar, Kendrick, avem regulile noastre…” zise generalul, vădit nemulţumit.

„Familia regală face regulile”, răspunse Kendrick cu asprime, „iar Legiunea se supune familiei regale.”

„Răspundem în faţa tatălui tău, Regele—nu în faţa ta”, replică generalul, la fel de sfidător.

Era Г®n impas, iar tensiunea se simЕЈea Г®n aer. Lui Thor nu-i venea sДѓ creadДѓ ce provocase.

„Îmi cunosc tatăl şi ştiu ce ar dori. Ar dori să-l pună pe acest băiat la încercare. Şi exact asta vom face.”

DupДѓ cГўteva momente tensionate, Г®n cele din urmДѓ generalul bДѓtu Г®n retragere.

Kendrick Г®ntoarse spre Thor, cu ochii Г®n ochii sДѓi, cДѓprui Еџi arzДѓtori, chipul unui prinЕЈ, dar Еџi al unui rДѓzboinic.

„Îţi voi da o şansă”, îi spuse lui Thor. „Hai să vedem dacă poţi lovi ţinta aceea.”

FДѓcu un gest spre o cДѓpiЕЈДѓ de fГўn, departe peste cГўmp, cu o patДѓ micДѓ, roЕџie Г®n mijlocul ei.

CГўteva suliЕЈe erau Г®nfipte Г®n cДѓpiЕЈДѓ, dar niciuna Г®n interiorul petei roЕџii.

„Dacă poţi face ceea ce n-au putut face ceilalţi băieţi—dacă poţi lovi semnul acela de aici—atunci ni te poţi alătura.”

Cavalerul se dДѓdu la o parte Еџi Thor putu simЕЈi toate privirile aЕЈintite asupra sa.

ObservДѓ un rastel de suliЕЈe Еџi le examinДѓ cu mare atenЕЈie. Erau de o calitate mai bunДѓ decГўt vДѓzuse vreodatДѓ, fДѓcute din lemn de stejar, Г®nfДѓЕџurate Г®n cea mai bunДѓ piele. Inima Г®i bДѓtea tare cГўnd ieЕџi Г®n faЕЈДѓ, ЕџtergГўndu-Еџi sГўngele de la nas cu dosul palmei, mai agitat ca niciodatДѓ Г®n viaЕЈa lui. Clar, Г®i fusese Г®ncredinЕЈatДѓ o sarcinДѓ aproape imposibilДѓ. Dar trebuia sДѓ Г®ncerce.

Thor întinse mâna şi alese o suliţă nici prea lungă, nici prea scurtă. O cântări în mână—era grea, masivă. Nu ca cele pe care le folosea acasă. Dar totodată o simţi potrivită. Simţi că n-ar fi cu totul imposibil să lovească ţinta. La urma urmei, aruncarea suliţei era cel mai mare talent al său, alături de aruncarea pietrelor, iar numeroasele, îndelungatele zile de hoinăreală prin sălbăticie îi oferiseră destule ţinte. Fusese întotdeauna capabil să lovească ţinte pe care nici măcar fraţii săi nu le nimereau.

Thor închise ochii şi inspiră adânc. Dacă rata, ar fi fost înşfăcat de gărzi şi târât în temniţă—iar şansele sale de a se alătura Legiunii ar fi fost ruinate pentru totdeauna. Acest unic moment reprezenta tot ce îşi dorise vreodată.

Se rugДѓ lui Dumnezeu din tot sufletul.

FДѓrДѓ sДѓ ezite, Thor deschise ochii, fДѓcu doi paЕџi Г®nainte, se lДѓsДѓ pe spate Еџi aruncДѓ suliЕЈa.

ГЋЕџi ЕЈinu respiraЕЈia Г®n timp ce o privea zburГўnd.

Te rog, Doamne. Te rog.

SuliЕЈa Г®Еџi croi drum Г®n liniЕџtea apДѓsДѓtoare, mormГўntalДѓ, Еџi Thor putu simЕЈi sutele de priviri aЕЈintite asupra acesteia. Apoi, dupДѓ o veЕџnicie, se auzi sunetul de neconfundat al unei suliЕЈe Г®nfigГўndu-se Г®n fГўn. Thor nici nu trebui sДѓ se uite. Ећtia, pur Еџi simplu, Еџtia cДѓ fusese o loviturДѓ perfectДѓ. ГЋЕџi dДѓduse seama cДѓ va nimeri din felul Г®n care simЕЈise suliЕЈa plecГўndu-i din mГўnДѓ, din unghiul Г®ncheieturii sale.

Thor îndrăzni să se uite—şi văzu, cu imensă uşurare, că nu se înşelase. Suliţa îşi găsise locul în centru semnului roşu—singura suliţă din acel loc. Făcuse ceea ce nu reuşiseră ceilalţi recruţi.




Конец ознакомительного фрагмента.


Текст предоставлен ООО «ЛитРес».

Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию (https://www.litres.ru/morgan-rice/calea-eroilor/) на ЛитРес.

Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.



Если текст книги отсутствует, перейдите по ссылке

Возможные причины отсутствия книги:
1. Книга снята с продаж по просьбе правообладателя
2. Книга ещё не поступила в продажу и пока недоступна для чтения